Decizia nr. 115/2013 — State Domains Agency's refusal to execute greenhouse restitution ruled unjustified; appeal rejected, transfer protocol ordered.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 09 august 2011, astfel cum a fost precizată, reclamantele A.D.M. și L.F.M., în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului au solicitat instanței obligarea pârâtei la soluționarea cererii reclamantelor nr. 12728 din 01 iulie 2011, în sensul întocmirii protocolului de predare - preluare asupra terenului în suprafață de 2,7 ha cu sere, pe vechiul amplasament, în incinta SC L. SA.

2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 6466 din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea, precizată, a reclamantelor A.D.M. și L.F.M., în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, în sensul că a fost obligată autoritatea pârâtă la soluționarea cererii reclamantelor nr. 12728 din 01 iulie 2011, în ceea ce privește întocmirea protocolului de predare-preluare asupra terenului în suprafață de 2,7 ha cu sere, pe vechiul amplasament, în incinta SC L. SA.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâta Agenția Domeniilor Statului a emis reclamantelor răspunsul (nr. 85410 din 25 iulie 2011) la petiția acestora, înregistrată sub nr. 85410 din 05 iulie 2011, prin care a arătat faptul că, potrivit art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 și conform art. 9 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, aprobate prin H.G nr. 626/2001, Agenția Domeniilor Statului predă prin protocol de predare-preluare, comisiilor locale, terenurile cu destinație Agricolă care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți, în baza unei documentații înaintate de Comisia județeană de fond funciar. În cuprinsul aceleiași adrese s-a menționat că până la data emiterii adresei respective, comisia județeană de fond funciar nu a înaintat nicio solicitare de retrocedare teren pentru comisia locală de fond funciar Popești-Leordeni.

Instanța de fond a reținut că, potrivit sentinței civile nr. 1441 din 28 mai 2008 (definitivă și irevocabilă la data de 04 septembrie 2008) pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul din 2007, pârâtele Comisia județeană Ilfov și Comisia Locală de fond funciar Popești Leordeni au fost obligate să pună în posesie reclamantele, să le elibereze titlul de proprietate și procesul-verbal de punere în posesie asupra terenului în suprafață de 2,7 ha cu sere, pe vechiul amplasament, în incinta SC L,SA.

S-a constatat totodată că refuzul soluționării cererii reclamantelor este motivat pe lipsa înaintării de către comisia județeană de fond funciar a solicitării de retrocedare teren pentru comisia locală de fond funciar Popești Leordeni.

Însă, potrivit adresei nr. CT 17930 din 04 noiembrie 2010 emisă de Comisia Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (din cadrul primăriei Orașului Popești Leordeni), această comisie a înaintat A.D.S. documentația compusă dintr-un număr de 45 de file, pentru delimitarea amplasamentului și predarea acestuia Comisiei Orășenești (conform dispozitivului sentinței mai sus indicate).

A reținut instanța de primă jurisdicție că, astfel după cum rezultă și din adresa din 31 august 2011 emisă reclamantelor de Instituția prefectului Ilfov, solicitarea de retrocedare a terenului, precum și documentația a fost comunicată A.D.S., cu adresa din 14 martie 2011, conform borderoului atașat, fiind transmise prin depunerea la oficiul poștal la data de 17 martie 2011.

Așa fiind, văzând că documentația a fost transmisă pârâtei, instanța de fond a constatat caracterul nejustificat al refuzului acestei autorități, exprimat prin adresa din 25 iulie 2011, motiv pentru care, a dispus obligarea la soluționarea cererii reclamantelor nr. 12728 din 01 iulie 2011, în ceea ce privește întocmirea protocolului de predare - preluare asupra terenului în suprafață de 2,7 ha cu sere, pe vechiul amplasament, în incinta SC L. SA.

3. Recursul declarat de A.D.S.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a promovat recurs autoritatea pârâtă A.D.S., invocând ca temei legal al căii de atac exercitate motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-pârâtă a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate prin prisma următoarelor critici:

- reclamanții nu au calitate procesuală activă pentru a solicita predarea unei suprafețe de teren, în condițiile în care o atare calitate o are, potrivit art. 9 din H.G. nr. 626/2001, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov iar predarea terenurilor se face numai la solicitarea acesteia din urmă;

- reclamanții nu pot cere direct obligarea recurentei A.D.S. la semnarea protocolului de predare-primire a terenului agricol necesar retrocedării, o atare procedură fiind realizată numai la cererea comisiei județene;

- art. 9 din H.G. nr. 626/2001 prevede o procedură strictă de verificare de către A.D.S. a legalității documentațiilor înaintate de către comisiile județene, astfel că nu se poate reține în sarcina sa obligația de a preda o anumită suprafață de teren fără a proceda la o verificare a legalității documentației și a realității datelor conținute în aceasta;

- în fine,instanța nu poate obliga A.D.S. să încalce legea, respectiv prevederile legale invocate (Legea nr.268/2001, H.G. nr. 626/2001, H.G. nr. 1172/2001 și H.G. nr.890/2005).

4. Soluția și considerentele instanței de recurs

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte,examinând sentința atacată față de criticile ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale aplicabile reține că nu subzistă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,invocat de recurentă, și astfel nu se impune modificarea sentinței pronunțată de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.

Reclamantele intimate au solicitat instanței de contencios administrativ, prin acțiunea precizată, formulată în contradictoriu cu autoritatea recurentă A.D.S.,obligarea acesteia din urmă la soluționarea cererii înregistrate sub nr. 12728 din 1 iulie 2011, în sensul întocmirii protocolului de predare-preluare a terenului în suprafață de 2,7 ha teren cu sere, asupra căruia dețin un drept de proprietate.

Instanța de fond, făcând aplicarea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, raportat la conținutul sentinței civile nr. 1441 din 28 mai 2008, definitivă și irevocabilă la 4 septembrie 2008, dar și la corespondența purtată între părți, a reținut motivat și coerent argumentat, în opinia Înaltei Curți, caracterul nejustificat al refuzului pârâtei vizând soluționarea cererii reclamanților privind întocmirea protocolului de predare preluare pentru terenul de 2,7 ha, sus arătat, exprimat prin adresa din 25 iulie 2011.

Contrar celor susținute de recurenta A.D.S. și în acord cu cele statuate de prima instanță, Înalta Curte apreciază că în mod legal, prin sentința atacată, pe temeiul sus-arătat, s-a dat eficiență sentinței civile nr. 1441 a Judecătoriei Cornetu, din data de 28 mai 2008, definitivă și irevocabilă, prin care, atât Comisia Locală pentru aplicarea fondului funciar Popești Leordeni cât și Comisia Județeană Ilfov, au fost obligate la punerea în posesie, pe numele reclamantelor, pentru terenul în suprafață de 2,7 ha, teren cu sere, pentru care s-a eliberat adeverință de proprietate, pe vechiul amplasament, context în care, în mod evident, critica recurentei vizând pretinsa nerespectare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 nu se susține.

În raport de cele stabilite prin hotărârea judecătorească irevocabilă, A.D.S. nu mai trebuia să parcurgă etapa privind verificarea documentației sub aspectul legalității cererii de atribuire în natură, întrucât aceasta a fost realizată pe cale judecătorească iar hotărârea irevocabilă menționată este opozabilă și recurentei care astfel nu o poate ignora.

Nefondate sunt și celelalte critici vizând pretinsa necomunicare de către Comisia Județeană de fond funciar Ilfov, față de recurentă, a documentației necesare soluționării cererii reclamantelor intimate, incluzând solicitarea de predare a terenului în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, întrucât la filele 38 și 39 din dosarul de fond se află corespondența și borderoul pentru trimiteri de corespondență din 17 martie 2011, ce atestă că a fost înaintată recurentei-reclamante documentația necesară, de către Comisia Județeană Ilfov.

În raport de toate dovezile aflate la dosar, în mod just și cu o corectă aplicare a legii s-a reținut așadar de prima instanță că sunt întrunite în cauză prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 referitoare la refuzul nejustificat de soluționare a cererii, autoritatea recurentă intrând în sfera excesului de putere, în sensul aceleiași norme, printr-o motivare a nesoluționării cererii prin elemente de fapt ce nu corespund realității.

În fine, criticile recurentei apar ca nefondate și față de împrejurarea că instanța de fond prin hotărârea ce formează obiectul recursului de față nu a făcut decât să oblige autoritatea pârâtă la soluționarea cererii reclamantelor intimate și nicidecum la nesocotirea prevederilor legale enunțate, fiind atributul autorității recurente de a realiza și de a se conforma măsurii dispuse de instanță, desigur în cadrul și cu respectarea obligațiilor și a competențelor ce-i incumbă, potrivit prevederilor legale incidente.

Față de toate cele mai sus arătate în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va respinge așadar ca nefondat recursul de față, urmând a se face aplicarea art. 274 C. proc. civ., în sensul obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată către intimate, în sumă de 4.960 lei reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței civile nr. 6466 din 07 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimații A.D.M. și L.F.M. în sumă de 4.960 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2013.