Challenge to preventive detention following conviction for violent crimes in real complicity

Potrivit lucrărilor dosarului se constată următoarele:

Prin sentința penală nr.1142 din 24 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția I-a penală a fost condamnat (alături de un alt inculpat) și inculpatul S.B. pentru infracțiunea prevăzută de art.26 raportat la art.211 alin.2 lit.a,d,e și cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. și art.13 C.pen. și în baza art.239 alin.2 și 3 C.pen. cu aplicarea art.37 lit.a și art.13 C.pen. și cu aplicarea art.61 C.pen., 33 lit.b și 34 lit.b C.pen., la pedeapsa rezultantă, de 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art.71 și 64 C.pen.

În baza art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă a inculpatului de la 11 ianuarie 2002 la 24 noiembrie 2003 și potrivit art.350 alin.1 C.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Împotriva acestei sentințe, inculpatul S.B. a declarat apel, alături de coinculpatul C.C. și care au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 13 ianuarie 2004.

La primul termen de judecată, 21 ianuarie 2004 a apelurilor inculpaților, instanța de apel, în conformitate cu dispozițiile art.160b alin.1 și 3 C.proc.pen. a verificat din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive a acestora, fiind trimiși în judecată, în această stare.

Astfel, instanța de apel, constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, a dispus prin încheierea de la data de mai sus, menținerea arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri din 21 ianuarie 2004, doar inculpatul S.B., în termenul legal, prevăzut de art.160b alin.4 și 160a alin.2 C.pen. a declarat recurs, solicitând a fi casată, dispoziția de menținerea arestării sale, fiind posibil a continua judecarea sa, în stare de libertate, el neconstituind un pericol pentru ordinea publică.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele și probele administrate până în această fază procesuală, cu privire la inculpatul recurent se constată că, subzistă temeiurile și condițiile prevăzute de art.143 și 148 C.proc.pen. precum și ale art.5 pct.1 lit.a din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, fiind reținut legal pe baza condamnării Tribunalului București, ca tribunal competent, la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de gravitate și violență, aflate în concurs real și după o liberare condiționată.

Așa fiind, recursul declarat de inculpatul S.B., urmează a fi respins, ca nefondat.

Se vor aplica și prevederile art.192 Cod procedură penală.

Se mai constată că judecarea apelului inculpatului recurent, s-a amânat de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pentru termenul din 4 februarie 2004, cărei instanțe i se va restitui dosarul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.B. împotriva încheierii pronunțată în data de 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr.158/2004.

Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu , se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30 ianuarie 2004.