Pensioner's revision for contradictory rulings rejected as inadmissible absent triple identity of parties.

Asupra cauzei de față, constată umătoarele:

Constată că prin decizia civilă nr. 2239 din 25 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, a fost declinată competența soluționării cererii de revizuire formulată de S.D. împotriva deciziei nr. 852 din 5 februarie 2010 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimata Casa județeană de Pensii Dolj.

În justificarea soluției de declinare s-a reținut incidența dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., faptul că, față de temeiul revizuirii reprezentat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se îndreaptă la instanța mai mare în grad.

Legal investită, având în vedere dispozițiile procedurale menționate anterior, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit cererii de revizuire promovate, s-a arătat că prin pronunțarea deciziei nr. 852 din 5 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, s-a creat o situație de contrarietate cu alte hotărâri ale aceleiași instanțe.

Astfel, prin decizia a cărei anulare se cere, admițându-se recursul Casei de Pensii Dolj, a fost modificată sentința de primă instanță și respinsă acțiunea prin care se solicitase recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei, prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare (respectiv, a formelor de retribuire în acord prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) Legea nr. 57/1974).

În felul acesta, prin soluția adoptată se contravine altor hotărâri ale aceleiași instanțe întrucât în procese având același obiect și vizând alți pensionari, depunându-se aceleași documente în susținerea pretențiilor, decizia din recurs a fost favorabilă petenților.

Analizând aspectele deduse judecății pe calea revizuirii, Înalta Curte constată că acestea nu sunt încadrabile în dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru a face admisibilă calea de atac exercitată.

Potrivit dispozițiilor legale care constituie temei al cererii revizuentei, este reglementat un remediu procesual pentru situația în care, nesocotindu-se autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri, este pronunțată o hotărâre contrară.

Pentru ca o hotărâre să se impună însă, cu efectul autorității de lucru judecatîntr-un al doilea proces este necesar, potrivit textului de lege menționat, să fie vorba „de una și aceeși pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Altfel spus, tripla identitate de elemente - părți, obiect, cauză - la care face referire art. 1201 C. civ. reglemntând conținutul excepției autorității de lucru judecat, trebuie să se regăsească în al doilea proces, iar instanța să fi statuat în sens contrar primei judecăți.

În speță însă, revizuenta nu invocă o asemenea situație, ci aspecte de practică neunitară (faptul că mai multe instanțe s-au pronunțat diferi în soluționarea unor pricini similare).

Astfel, identitatea de parte nu este dată, cum greșit se susține, de împrejurarea că toți care au acționat în judecată intimata au calitatea de pensionari, foști salariați ai aceleiași și societăți.

În sensul legii, identitea de parte vizează prezența juridică a aceleiași persoane (în nume propriu sau prin mandatar) în același raport juridic dedus judecății în ambele procese.

Or, revizuenta nu invocă faptul că în contradictoriu cu aceasta s-a mai desfășurat o judecată care ar fi ajuns la un rezultat contrar celui pronunțat prin decizia atacată, ci împrejurarea că în raport de alte persoane, soluția a fost diferită.

Nefiind vorba deci, de hotărâri potrivnice care să o vizeze pe reclamantă, aceasta nu poate pretinde că ar fi fost nesocotită, prin decizia atacată, autoritatea de lucru judecat al unei hotărâri anterioare.

Faptul că unor foști salariați ai aceleiași societăți, actualmente pensionari, le-a fost admisă acțiunea, în timp ce altora (situația revizuentei) pretențiile le-au fost respinse, se poate constitui - în condiții de identitate a situației juridice a părților care au acționat separat în valorificarea unor drepturi - într-un aspect de jurisprudență neunitară, iar nu de neocotire a autorității de lucru judecat.

Mecanismul prin intermediul căruia sunt înlăturate situațiile de practică neunitară îl reprezintă însă, recursul în interesul legii, iar nu revizuirea pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ..

În consecință, văzând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate reglementate de textul procedural care a constituit fundamentul căii de atac promovate, Înalta Curte urmează să respingă revizuirea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.D. împotriva deciziei nr. 852 din 05 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.