Inadmissibility of separate appeal against recusal order following abrogation of statutory exception

Recuzare. Încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare. Inadmisibilitatea recursului separat

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Incompatibilitatea și recuzarea

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recuzare

- încheiere prin care s-a respins recuzarea

- recurs separat

C. proc. pen., art. 52, art. 3851 alin. (2)

O. U. G. nr. 55/2004

Încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare nu poate fi atacată separat cu recurs, întrucât prevederile art. 52 alin. (7) C. proc. pen. care reglementau calea de atac a recursului separat împotriva acestei încheieri au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004, însă poate fi atacată odată cu sentinţa sau decizia recurată, în temeiul art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.

I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 274 din 7 noiembrie 2005

Notă: în același sens, I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 385 din 20 ianuarie 2006.

Prin încheierea nr. 350 din 1 iunie 2005, Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie a dispus, între altele, respingerea ca inadmisibilă a cererii formulate de inculpatul C.I. privind recuzarea tuturor judecătorilor Curţii de Apel Ploiești, întrucât nu a fost îndeplinită condiţia prevăzută în art. 52 alin. (5) C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat este inadmisibil.

În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat de inculpat împotriva unei încheieri prin care Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie s-a pronunţat, între altele, asupra cererii de recuzare a tuturor judecătorilor Curţii de Apel Ploiești.

Or, potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Așadar, pentru ca o încheiere să poată fi atacată separat cu recurs, prin derogare de la regula stabilită prin textul menţionat, această excepţie trebuie să fie prevăzută expres de lege.

În urma abrogării art. 52 alin. (7) C. proc. pen. prin O. U. G. nr. 55/2004, cu privire la încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, pronunţată ulterior datei de 1 iulie 2004, legea procesuală nu mai prevede posibilitatea atacării acesteia separat cu recurs.

O altă interpretare cu privire la controlul judiciar al încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, în sensul posibilităţii de a exercita calea de atac a recursului separat împotriva acestei încheieri, prin interpretarea per a contrario a prevederilor art. 52 alin. (6) C. proc. pen., nu poate fi admisă, întrucât recunoașterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii.

Corespunzător dispoziţiilor constituţionale ale art. 129 și exigenţelor privind accesul liber la justiţie prevăzute în art. 21 din Constituţie, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, legea procesual penală a reglementat regula privind examinarea legalităţii și temeiniciei încheierilor date în cursul judecăţii, în condiţiile art. 361 și art. 3851 C. proc. pen.

Ca atare, accesul la justiţie este asigurat și în acest caz, corespunzător regulii menţionate, stabilite de legea procesual penală.

Faţă de considerentele ce preced, recursul inculpatului a fost respins ca inadmisibil.