Legislator Giurisprudenza & Legislazione
Decizia nr. 2860/2011 Generato dall'IA

Inadmissibility of separate appeal against order denying substitution of preventive detention due to lack of statutory admissibility

Numero d'incarto Decizia nr. 2860/2011
Autorità giudiziaria
Giurisdizione Romania (RO)
Data della decisione
Esito del giudizio Inammissibile (Inadmissible)
Spese processuali a carico del ricorrente / reclamante

Sintesi Legislator

Generato dall'IA

The High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as inadmissible, resulting in the final confirmation of the appellate court's decision to reject the request to replace preventive detention with a less restrictive measure, thereby keeping the defendant in pre-trial detention; the case involved a procedural challenge where the defendant filed an unmotivated appeal against a trial court's final order denying the substitution of preventive detention. The decisive legal basis for dismissal was the inadmissibility of the appeal under Article 3851 of the Code of Criminal Procedure, as the specific court order (încheierea) rejecting the application for measure replacement is not a susceptible judicial decision that can be attacked separately by appeal under the general provisions, lacking the statutory prerequisites for admissibility.

Regesto Legislator

Generato dall'IA

art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 129 din Constituția, art. 3851 alin. (1) C. proc. pen, art. 141 alin. (1) C. proc. pen, art. 3851 C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of separate appeal against order denying substitution of preventive detention due to lack of statutory admissibility: În raport de disp. art. 3851 alin. (1) C. proc. pen. sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii după caz, nedefinitive.

Parole chiave

Generato dall'IA
internamento codice di procedura penale diritto processuale base legale impugnabilità della decisione di rinvio cause di esclusione

Disposizioni normative citate

Generato dall'IA
art. 3856 alin. (3) C. proc. pen
Înalta Curte, examinând calea de atac, dar și întreaga cauză, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
art. 129 din Constituția
Potrivit art. 129 din Constituția România a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul procesului penal.
art. 3851 alin. (1) C. proc. pen
art. 3851 alin. (1) C. proc. pen.
art. 141 alin. (1) C. proc. pen
În speța de față, încheierea prin care instanța de fond a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac, astfel cum rezultă din dispozițiile cuprinse în art. 141 alin. (1) C. proc. pen.
art. 3851 C. proc. pen
de art. 3851 C. proc. pen., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.
art. 192 alin. (2) C. proc. pen
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat la plata cheltuielile judiciare către stat.
Generato dall'IA

Ti chiedi come si applica questa sentenza alla tua fattispecie?

Analizza questa decisione insieme alla legislazione federale e cantonale, ai commentari e alla giurisprudenza successiva in Legislator AI.

Apri in Legislator →

Testo completo

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 august 2011, pronunțată în dosarul nr. 5892/2/2011 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus, printre altele, respingerea, ca nefondată, a cererii de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulată de inculpatul G.N.A.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială subzistă, impunând în continuare arestarea inculpatului.

Împotriva încheierii sus-arătate inculpatul G.N.A. a declarat recurs, fără însă a-l motiva.

Înalta Curte, examinând calea de atac, dar și întreaga cauză, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 129 din Constituția România a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul procesului penal.

În raport de acest principiu, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Mai mult, potrivit dispozițiilor cuprinse în Codul de procedură penală, legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual penale, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern.

Legea procesual penală, prin norme imperative a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

În raport de disp. art. 3851 alin. (1) C. proc. pen. sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii după caz, nedefinitive.

Totodată, conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

În speța de față, încheierea prin care instanța de fond a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac, astfel cum rezultă din dispozițiile cuprinse în art. 141 alin. (1) C. proc. pen.

Se constată, așadar, că recursul nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiției prev. de art. 3851 C. proc. pen., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legislației acestora, precum și a principiului constituțional al legalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., combinat cu art. 3851 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat la plata cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.N.A. împotriva încheierii din 1 august 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 5892/2/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 august 2011.