Legislator Giurisprudenza & Legislazione
Decizia nr. 1043/2011 Generato dall'IA

Inadmissibility of appeal due to finality of non-prosecution decision under transitional criminal procedure rules

Numero d'incarto Decizia nr. 1043/2011
Autorità giudiziaria
Giurisdizione Romania (RO)
Data della decisione
Esito del giudizio Inammissibile (Inadmissible)
Spese processuali a carico del ricorrente / reclamante

Sintesi Legislator

Generato dall'IA

The High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the complainant, thereby upholding the lower court's decision to reject the criminal complaint against a prosecutor’s non-prosecution order and ordering the appellant to pay 100 lei in judicial fees to the state. The dispute concerned a criminal complaint alleging abuse of office by a judge in a separate civil case, where the complainant argued that sufficient evidence existed to prosecute, challenging the appellate court’s finding that the non-prosecution decision was legally sound. The decisive legal basis was the transitional provision of Law No. 202/2010 regarding the acceleration of judicial proceedings, which rendered judgments issued after the law’s effective date of November 25, 2010, subject to the new procedural rules; because the first-instance judgment was pronounced on December 15, 2010, it was deemed final and unappealable under Article 278(10) of the Criminal Procedure Code, thereby precluding the exercise of the appeal.

Regesto Legislator

Generato dall'IA

art. 124 din Constituția, art. 2781 alin. (10) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of appeal due to finality of non-prosecution decision under transitional criminal procedure rules: The dispute concerned a criminal complaint alleging abuse of office by a judge in a separate civil case, where the complainant argued that sufficient evidence existed to prosecute, challenging the appellate court’s finding that the non-prosecution decision was legally sound. The decisive legal basis was the transitional provision of Law No. 202/2010 regarding the acceleration of judicial proceedings, which rendered judgments issued after the law’s effective date of November 25, 2010, subject to the new procedural rules; because the first-instance judgment was pronounced on December 15, 2010, it was deemed final and unappealable under Article 278(10) of the Criminal Procedure Code, thereby precluding the exercise of the appeal.

Parole chiave

Generato dall'IA
codice di procedura penale diritto processuale questioni processuali giustizia di transizione disposizioni transitorie sentenza civile

Disposizioni normative citate

Generato dall'IA
art. 124 din Constituția
S-a mai arătat că, în condițiile art. 124 din Constituția României, judecătorul este independent în înfăptuirea actului de justiție, iar cel care se consideră vătămat într-un drept al său de soluția dată are la îndemână căile de atac prevăzute de lege.
art. 2781 alin. (10) C. proc. pen
În speță, hotărârea primei instanței a fost pronunțată la 15 decembrie 2010, ulterior datei de 25 noiembrie 2010, iar potrivit dispozițiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr.
art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen
Main legal ground cited in the dispositive to reject the appeal as inadmissible.
art. 192 alin. (2) C. proc. pen
Provision applied to impose judicial costs on the appellant in the dispositive.
Generato dall'IA

Questioni giuridiche chiave estratte da Legislator

Generato dall'IA
art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Main legal ground cited in the dispositive to reject the appeal as inadmissible.

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Provision applied to impose judicial costs on the appellant in the dispositive.

Ti chiedi come si applica questa sentenza alla tua fattispecie?

Analizza questa decisione insieme alla legislazione federale e cantonale, ai commentari e alla giurisprudenza successiva in Legislator AI.

Apri in Legislator →

Testo completo

Asupra cauzei penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 191 din 15 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul L.C. împotriva Rezoluției nr. 562/P/2010 din 09 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a Rezoluției nr. 1301/11/2010 din 29 octombrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, menținând rezoluțiile atacate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că rezoluțiile atacate sunt legale si temeinice, întrucât în lipsa unor date și indicii temeinice care să confirme acuzațiile că judecătorul, care a făcut parte din completul de judecată investit cu soluționarea dosarului civil nr. 2909/232/2007 al Tribunalului Dâmbovița, ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, hotărârea judecătorească pronunțată de acesta în dezlegarea respectivei cauze nu poate fi cenzurată decât în căile de atac exercitate potrivit legii. S-a mai arătat că, în condițiile art. 124 din Constituția României, judecătorul este independent în înfăptuirea actului de justiție, iar cel care se consideră vătămat într-un drept al său de soluția dată are la îndemână căile de atac prevăzute de lege.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, petentul criticând-o sub aspect de nelegalitate, întrucât la dosar există suficiente probe pentru a se dispune trimiterea în judecată a făptuitorului împotriva căruia a formulat plângere penală.

La termenul din 17 martie 2011, Înalta Curte a pus în discuția părților admisibilitatea căi de atac exercitată de petent.

Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte apreciază recursul declarat de petentul L.C. ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ, rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Din interpretarea per a contrario a acestor prevederi, Înalta Curte constată că împotriva hotărârilor pronunțate începând cu 25 noiembrie 2010, dată la care a intrat în vigoare "legea micii reforme" nu se mai pot exercita căile de atac prevăzute de legea sub care a început procesul, decât în măsura în care sunt reglementate și sub imperiul noului act normativ. O altă interpretare ar lipsi de conținut rațiunile avute în vedere la adoptarea Legii nr. 202/2010, respectiv implementarea unor măsuri de natură a accelera soluționarea proceselor, atât a celor aflate în curs de judecare cât și a cauzelor cu care instanțele ar fi sesizate după intrarea în vigoare a acestei legi.

În speță, hotărârea primei instanței a fost pronunțată la 15 decembrie 2010, ulterior datei de 25 noiembrie 2010, iar potrivit dispozițiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea ca nefondată, cu consecința menținerii rezoluției atacate este definitivă.

Față de cele reținute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul formulat de petentul L.C.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat căruia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac care nu e prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiționar L.C. împotriva sentinței penale nr. 191 din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2011.