Legislator Giurisprudenza & Legislazione
Decizia nr. 582/2003 Generato dall'IA

Inadmissibility of cassation appeal against cassation court’s detention extension order under criminal procedure

Numero d'incarto Decizia nr. 582/2003
Autorità giudiziaria
Giurisdizione Romania (RO)
Data della decisione
Esito del giudizio Inammissibile (Inadmissible)
Spese processuali a carico del ricorrente / reclamante

Sintesi Legislator

Generato dall'IA

The High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the defendant's appeal against an order extending his pre-trial detention, thereby upholding the lower court's decision and obligating the defendant to pay 1,000,000 lei in judicial costs; the dispute concerned the procedural admissibility of appealing a detention-extension order issued by the Supreme Court of Justice (now High Court) during the appellate review of a conviction for corruption-related offenses under Law No. 143/2000, where the defendant challenged the legality of his continued detention; the court held that under Article 160d of the Code of Criminal Procedure, as in force at the time, appellate or cassation court orders extending or revoking detention were not subject to further appeal, interpreting the legislative silence alongside Article 160c as a deliberate exclusion of such a remedy to respect jurisdictional limits and the principle that cassation appeals against procedural orders are heard by the natural cassation court.

Regesto Legislator

Generato dall'IA

art. 17 lit. i) din Legea nr. 78/2000, art. 76 C. pen, art. 34 lit. a) C. pen, art. 160d C. proc. pen, art. 160d alin. (1) C. proc. pen, art. 160c alin. (1) C. proc. pen; Inadmissibility of cassation appeal against cassation court’s detention extension order under criminal procedure: 143/2000, where the defendant challenged the legality of his continued detention; the court held that under Article 160d of the Code of Criminal Procedure, as in force at the time, appellate or cassation court orders extending or revoking detention were not subject to further appeal, interpreting the legislative silence alongside Article 160c as a deliberate exclusion of such a remedy to respect jurisdictional limits and the principle that cassation appeals against procedural orders are heard by the natural cassation court.

Parole chiave

Generato dall'IA
proroga della carcerazione preventiva sindacato giurisdizionale esame di cassazione spese di procedura codice di procedura penale misura di allontanamento

Disposizioni normative citate

Generato dall'IA
art. 17 lit. i) din Legea nr. 78/2000
143/2000, cu referire la art. 17 lit. i) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.
art. 76 C. pen
74 și a art. 76 C. pen., precum și la 4 ani închisoare și interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art.
art. 34 lit. a) C. pen
a) și a art. 34 lit. a) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art.
art. 160d C. proc. pen
a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și pe dispozițiile art. 160d C. proc. pen., a constatat că măsura arestării inculpatului este legală și a dispus prelungirea acesteia până la 16 noiembrie 2003.
art. 160d alin. (1) C. proc. pen
a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și pe dispozițiile art. 160d C.
art. 160c alin. (1) C. proc. pen
Așa fiind și cum prin art. 160c alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G.
art. 141 alin. (1) C. proc. pen
Cited in the dispositive to establish the legal basis for rejecting the appeal as inadmissible.
Generato dall'IA

Questioni giuridiche chiave estratte da Legislator

Generato dall'IA
art. 141 alin. (1) C. proc. pen.

Cited in the dispositive to establish the legal basis for rejecting the appeal as inadmissible.

Ti chiedi come si applica questa sentenza alla tua fattispecie?

Analizza questa decisione insieme alla legislazione federale e cantonale, ai commentari e alla giurisprudenza successiva in Legislator AI.

Apri in Legislator →

Testo completo

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 482 din 23 decembrie 2002, Tribunalul Bacău a condamnat, printre alții, pe inculpatul C.I. la 5 ani închisoare și interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 17 lit. i) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 74 și a art. 76 C. pen., precum și la 4 ani închisoare și interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 17 lit. i) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 și a art. 76 C. pen., dispunând, în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. a) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) din același cod.

S-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive, cu începere de la 30 august 2002 până la 23 decembrie 2002, menținându-se totodată, starea de arest a inculpatului.

Împotriva sentinței, procurorul și inculpatul au declarat apel.

Prin decizia penală nr. 224 din 3 iunie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins apelul declarat de inculpat și, admițând apelul procurorului, a majorat pedepsele privative de libertate, de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare și, respectiv, de la 4 ani la 7 ani închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, fiind fixat termen, pentru judecarea acestuia, la 17 octombrie 2003.

Prin încheierea din 17 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a amânat judecarea cauzei la 28 noiembrie 2003 și, întemeindu-se pe prevederile art. 5 parag. l 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și pe dispozițiile art. 160d C. proc. pen., a constatat că măsura arestării inculpatului este legală și a dispus prelungirea acesteia până la 16 noiembrie 2003.

Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri, fără să formuleze critici susceptibile a fi considerate motive de casare.

Recursul nu este admisibil.

Prin art. 160d alin. (1) C. proc. pen., în vigoare la data pronunțării încheierii atacate, s-a prevăzut că „dacă inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa închisorii sau detențiunii pe viață, dispunându-se arestarea ori prelungirea arestării prin hotărâre, la termenul fixat conform art. 375 alin. (1) pentru judecarea apelului sau la termenul fixat conform art. 38512 alin. (1) pentru judecarea recursului, instanța verifică, din oficiu, legalitatea arestării și dispune, prin încheiere motivată, prelungirea sau revocarea acestei măsuri".

Dar, în timp ce în alin. (20 al aceluiași articol era menționat că „în cazul în care s-a dispus arestarea preventivă, în cursul judecării apelului sau recursului, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 160b și ale art. 160c alin. (1)", care se referă la posibilitatea ca încheierile să fie atacate cu recurs, pentru încheierile menționate în alin. (1) al art. 160d C. proc. pen., prin care instanța de apel sau de recurs dispune prelungirea sau revocarea arestării, nu a fost prevăzută o asemenea cale de atac.

Așa fiind și cum prin art. 160c alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 66/2003, s-a prevăzut că poate fi atacată cu recurs încheierea primei instanțe prin care se dispune asupra prelungirii arestării, este evident că pentru încheierea pronunțată în aceeași materie de instanța de apel sau de aceea de recurs, legiuitorul nu a considerat necesară această cale de atac din moment ce nu a reglementat posibilitatea de a fi exercitată.

De altfel, o încheiere a instanței de recurs privind prelungirea arestării nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs și pentru că o asemenea posibilitate ar impune învestirea unei instanțe ierarhic superioare celei firești cu calea de atac a recursului, ceea ce ar fi inadmisibil, deoarece în acest mod s-ar nesocoti normele legale referitoare la competența instanțelor.

În fine, inadmisibilitatea unei alte interpretări decât aceea care reiese neîndoielnic din prevederile art. 160d, corelate cu cele ale art. 160c alin. (1) și ale art. 141 alin. (1) C. proc. pen., mai este impusă și de reglementarea de ansamblu din Codul de procedură penală, din care se degajă principiul că recursul împotriva încheierilor se judecă totdeauna de instanța firească de recurs, indiferent dacă această cale de atac poate fi exercitată separat sau numai odată cu fondul.

În consecință, constatându-se inadmisibilitatea recursului declarat, urmează ca acesta să fie respins cu obligarea inculpatului să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva încheierii din 17 octombrie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în dosarul nr. 3028/2003.

Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, vor fi avansați din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2003.