Legislator Giurisprudenza & Legislazione
Decizia nr. 6350/2007 Generato dall'IA

Restriction of free circulation rights after readmission: appeal dismissed as unfounded

Numero d'incarto Decizia nr. 6350/2007
Autorità giudiziaria
Giurisdizione Romania (RO)
Data della decisione
Esito del giudizio Respinto (Dismissed)

Sintesi Legislator

Generato dall'IA

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, leaving in force the lower courts' decisions which rejected the passport authority's request to restrict the respondent's right to free circulation in France for three years. The dispute concerned an administrative request for a preventive restriction on a citizen's free movement rights, grounded in their return from France under a readmission agreement. The appellate court ruled that a mere readmission without additional evidence of conduct threatening public order, safety, or health did not justify such a restrictive measure. Relying on Article 38(lit. a) and Article 52 of Law no. 248/2005, the court determined that the statutory provision grants judges the discretionary power to assess proportionality and the specific facts underlying the return, rather than imposing an automatic or mandatory restriction upon readmission, and found that the factual basis for the restriction did not exist in this instance.

Regesto Legislator

Generato dall'IA

art. 52 din Legea nr. 248/2005, art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Restriction of free circulation rights after readmission: appeal dismissed as unfounded: A mai arătat că prevederile legale invocate în susținerea recursului sunt în deplină concordanță cu cele ale art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 alin. (4) din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Parole chiave

Generato dall'IA
restrizione della libera circolazione libera pratica diritto al ritorno motivi di cassazione diffusione limitata ragione di polizia

Disposizioni normative citate

Generato dall'IA
art. 52 din Legea nr. 248/2005
a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, potrivit cu care măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani.
art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005
Astfel, art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prevede că „restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă ...”.
art. 312 alin. (1) C. proc. civ
În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
Generato dall'IA

Ti chiedi come si applica questa sentenza alla tua fattispecie?

Analizza questa decisione insieme alla legislazione federale e cantonale, ai commentari e alla giurisprudenza successiva in Legislator AI.

Apri in Legislator →

Testo completo

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 1 februarie 2007, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului București să dispună restrângerea exercitării de către pârâtul P.M. a dreptului la liberă circulație în Franța pe o durată de până la 3 ani.

Motivând cererea, reclamanta a susținut că pârâtul P.M. a fost returnat din Franța la data de 2 noiembrie 2006 în baza acordului de readmisie dintre România și acest stat, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, potrivit cu care măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani.

Cererea astfel motivată a fost respinsă prin sentința nr. 169 din 5 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, iar apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia nr. 266 din 19 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, cu motivarea că simpla returnare a pârâtului din Franța neînsoțită de alte probe, nu constituie în sine o conduită de natură a afecta ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică.

Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea hotărârilor de mai sus și, pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată.

Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a susținut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a observat că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație.

A mai arătat că prevederile legale invocate în susținerea recursului sunt în deplină concordanță cu cele ale art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 alin. (4) din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Recursul nu este fondat.

Dezvoltând critica de nelegalitate reclamanta s-a limitat la a susține că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a observat că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene.

Asemenea susținere nu este corectă prin ea însăși.

Astfel, art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prevede că „restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă ...”.

Posibilitatea, iar nu obligativitatea stipulată prin legi obligă pe judecătorul sesizat, fără a cenzura în vreun fel însăși măsura returnării, să stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar și să examineze acele fapte și măsura cerută prin prisma raportului de proporționalitate și apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă judecății lui, fie în sensul respingerii acesteia.

În concordanță cu considerentele de mai sus au procedat instanțele în cauza de față, stabilind că pârâtul a fost returnat din Franța, dar fapta a avut numai aparența de ilegalitate, în realitate pârâtul se afla legal pe teritoriul Franței.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 266 din 19 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2007.