Legislator Giurisprudenza & Legislazione
Decizia nr. 209/2006 Generato dall'IA

Prosecutor’s misnomer of party in court hearings: characterization as factual error and absence of specific defamatory act under Romanian Penal Code

Numero d'incarto Decizia nr. 209/2006
Autorità giudiziaria
Giurisdizione Romania (RO)
Data della decisione
Esito del giudizio Respinto (Dismissed)
Spese processuali a carico del ricorrente / reclamante

Sintesi Legislator

Generato dall'IA

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the lower court's sentence that rejected the complaint against the prosecutor's office's decision not to initiate criminal proceedings, and ordered the appellant to pay 260 RON in judicial costs to the state. The case involved a complaint for defamation based on a prosecutor's alleged erroneous address of "defendant" instead of "complainant" during a court hearing, which the prosecution deemed a mere expression error rather than a specific defamatory act. The decisive legal basis was the finding that the acts did not constitute a specific crime under the relevant penal code provision for defamation, justifying the application of procedural law provisions that impede the initiation of criminal proceedings due to the lack of a determined factual element and the expiration of the statutory limitation period for filing the complaint.

Regesto Legislator

Generato dall'IA

art. 206 C. pen, art. 284 alin. (1) C. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 3859 C. proc. pen, art. 10 lit. f) C. proc. pen, art. 10 lit. d) C. proc. pen; Prosecutor’s misnomer of party in court hearings: characterization as factual error and absence of specific defamatory act under Romanian Penal Code: În fine, petentul a formulat plângerea, numai la data de 11 mai 2004, cu depășirea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. pen.

Parole chiave

Generato dall'IA
perseguimento penale per diffamazione audizione delle parti diritto processuale e-justice ricusazione del pubblico ministero atto processuale

Disposizioni normative citate

Generato dall'IA
art. 206 C. pen
pen., neînceperea urmăririi penale față de G.B., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru infracțiunea prevăzută de art. 206 C. pen.
art. 284 alin. (1) C. pen
În fine, petentul a formulat plângerea, numai la data de 11 mai 2004, cu depășirea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. pen.
art. 2781 C. proc. pen
a formulat plângere, întemeiată pe art. 2781 C. proc. pen.
art. 3859 C. proc. pen
a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.
art. 10 lit. f) C. proc. pen
pen., în care plângerea poate fi formulată, în mod legal organul de urmărire penală a reținut cazul prevăzut de art. 10 lit. f) C. proc. pen., în care punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată.
art. 10 lit. d) C. proc. pen
pen., în mod legal organul de urmărire penală a reținut cazul prevăzut art. 10 lit. d) C. proc. pen., în care punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată.
art. 192 alin. (2) C. proc. pen
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul menționat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
Generato dall'IA

Ti chiedi come si applica questa sentenza alla tua fattispecie?

Analizza questa decisione insieme alla legislazione federale e cantonale, ai commentari e alla giurisprudenza successiva in Legislator AI.

Apri in Legislator →

Testo completo

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 907/P/2004 din 4 ianuarie 2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. d) și f) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de G.B., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru infracțiunea prevăzută de art. 206 C. pen.

S-a reținut că petentul A.I. s-a adresat cu plângere, Procurorului general, solicitând cercetarea procurorului G.B., pentru infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen. și obligarea făptuitorului, la plata sumei de 50.000 Euro, cu titlu de despăgubiri morale.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în ședința din 13 martie 2004, procurorul de ședință s-a adresat acestuia, cu apelativul „inculpat”, deși în dosarul nr. 5111/2003 al secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acesta avea calitatea de petent.

Or, din examinarea înregistrării ședinței de judecată rezultă că, referindu-se la persoana numitului A.I., în prima parte a dezbaterilor l-a numit „petiționar”, iar apoi „inculpat”.

Rezultă, așadar, cu evidență, că la mijloc este o greșeală de exprimare și nicidecum o adresare cu tentă denigratoare.

Totodată, exprimarea incriminată nu poate constitui conținutul infracțiunii de calomnie, faptă pentru care petentul a formulat plângerea, întrucât afirmația nu se referă la o faptă determinată.

În fine, petentul a formulat plângerea, numai la data de 11 mai 2004, cu depășirea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. pen.

Împotriva soluției de netrimitere în judecată, petentul A.I. a formulat plângere, întemeiată pe art. 2781 C. proc. pen.

Prin sentința nr. 616 din 8 noiembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins plângerea, ca nefondată, reținându-se că rezoluția atacată este temeinică și legală.

Împotriva hotărârii primei instanțe, petentul A.I. a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din actele dosarului rezultă că, la data de 9 octombrie 2004, petentul a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la o faptă comisă în data de 11 martie 2004, întrunind, în opinia acestuia, elementele constitutive ale infracțiunii de calomnie.

Prin urmare, cu referire la termenul prevăzut de art. 284 alin. (1) C. pen., în care plângerea poate fi formulată, în mod legal organul de urmărire penală a reținut cazul prevăzut de art. 10 lit. f) C. proc. pen., în care punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată.

Pe de altă parte, din examinarea transcrierii susținerilor din ședința de judecată din 11 martie 2004 nu rezultă că afirmația se referea la o faptă determinată.

Prin urmare, cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 206 C. pen., în mod legal organul de urmărire penală a reținut cazul prevăzut art. 10 lit. d) C. proc. pen., în care punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată.

Ca atare, respingând plângerea și menținând rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nesupusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul menționat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinței nr. 616 din 8 noiembrie 2005, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2186/2005.

Obligă recurentul menționat, să plătească statului, suma de 260 lei (2.600.000 ROL), cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2006.