Legislator Giurisprudenza & Legislazione
Decizia nr. 86/2017 Generato dall'IA

Territorial jurisdiction for labor disputes involving union co-plaintiffs under Art. 269(3) Labor Code

Numero d'incarto Decizia nr. 86/2017
Autorità giudiziaria
Giurisdizione Romania (RO)
Data della decisione
Esito del giudizio Accolto (Allowed)

Sintesi Legislator

Generato dall'IA

The High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest Court of Appeal, rejecting the Gorj Court of Appeal's declination and affirming the competence of the initial forum. The dispute involved a union and its local department, acting as co-plaintiffs alongside an individual member, who sought to annul a partial reinstatement decision for a temporary position; the conflict arose because the Gorj court claimed exclusive territorial jurisdiction over the employee's workplace and domicile under labor law, while the Bucharest court claimed jurisdiction based on the union's seat, leading both to decline competence. The decisive legal basis was Article 269(3) of the Labor Code, which permits filing the claim at the competent court for any of the active parties in cases of co-plaintiff participation, thereby validating the jurisdiction of the court at the union's headquarters despite the exclusive territorial rules applicable to the individual employee's location.

Regesto Legislator

Generato dall'IA

art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 28 din Legea nr. 62/2011, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for labor disputes involving union co-plaintiffs under Art. 269(3) Labor Code: The dispute involved a union and its local department, acting as co-plaintiffs alongside an individual member, who sought to annul a partial reinstatement decision for a temporary position; the conflict arose because the Gorj court claimed exclusive territorial jurisdiction over the employee's workplace and domicile under labor law, while the Bucharest court claimed jurisdiction based on the union's seat, leading both to decline competence. The decisive legal basis was Article 269(3) of the Labor Code, which permits filing the claim at the competent court for any of the active parties in cases of co-plaintiff participation, thereby validating the jurisdiction of the court at the union's headquarters despite the exclusive territorial rules applicable to the individual employee's location.

Parole chiave

Generato dall'IA
controversie di lavoro competenza territoriale conflitto negativo di competenza norma di conflitto insinuazione del credito credito contestato

Disposizioni normative citate

Generato dall'IA
art. 210 din Legea nr. 62/2011
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit art. 210 din Legea nr.
art. 28 din Legea nr. 62/2011
și Departamentul Caransebeș "B." în numele și pentru membrul său de sindicat C., în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011.
art. 135 alin. (1) C. proc. civ
2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în considerarea argumentelor ce succed:
art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ
Establishes the jurisdiction of the High Court of Cassation and Justice to resolve the negative conflict of jurisdiction between the courts.

Giurisprudenza citata

Generato dall'IA
Generato dall'IA

Questioni giuridiche chiave estratte da Legislator

Generato dall'IA
art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Establishes the jurisdiction of the High Court of Cassation and Justice to resolve the negative conflict of jurisdiction between the courts.

Ti chiedi come si applica questa sentenza alla tua fattispecie?

Analizza questa decisione insieme alla legislazione federale e cantonale, ai commentari e alla giurisprudenza successiva in Legislator AI.

Apri in Legislator →

Testo completo

Decizia nr. 86/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/3/2016 la data de 28 ianuarie 2016, reclamanții A. și Departamentul Caransebeș „B.", în numele și pentru membrul de sindicat C. și C. personal au chemat în judecată pârâta D., reprezentată prin administrator judiciar SC E. SPRL, solicitând Instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: constatarea nulității parțiale a Deciziei nr. 1984 din 15 decembrie 2015, emisă de D., prin care s-a dispus reintegrarea membrului de sindicat C. pe funcția si postul deținut anterior concedierii survenite prin Decizia nr. 942/2013, sub aspectul reînființării doar cu titlu temporar a postului de referent de specialitate (studii superioare), exclusiv pentru punerea în executare a Deciziei civile nr. 3187/2015 și modificării temporare a structurii organizatorice a F. precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5663 din 03 iunie 2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale și a decimat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, competența reglementată de art. 210 fiind una teritorială exclusivă.

În considerentele hotărârii s-a arătat că reclamanta are atât domiciliul, cât și locul de muncă în județul Gorj, fiind astfel obligată să introducă acțiunea la instanța din raza acestui județ, competența reglementată de Legea nr. 62/2011 fiind imperativă, neputând fi înlăturată nici de părți și nici de instanță.

Decizia nr. 1/2013 privind judecarea recursului în interesul legii, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin s-a statuat că „în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2)) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant", nu privește situația în care salariații introduc acțiunea în nume propriu.

Prin sentința civilă nr. 1890 din 3 noiembrie 2016, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că acțiunea este formulată de A. și Departamentul Caransebeș "B." în numele și pentru membrul său de sindicat C., în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011.

S-a menționat că, față de temeiul de drept invocat și de sintagma în numele și pentru membrul său, organizația sindicală nu este un reprezentant convențional al reclamantei ci are calitatea de reclamant.

A fost avuta în vedere Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin. care s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de munca în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Acțiunea de față este formulată și de A. și Departamentul Caransebeș "B.", aflându-ne în situația unei coparticipări procesuale active, întrucât obiectul pricinii are aceeași cauză și, în conformitate cu art. 269 alin. (3) C. muncii, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Cum reclamanții au ales Tribunalul București, unde A. își are sediul, acestei instanțe îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei.

Înalta Curte, competentă sa soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, prin care se urmărește constatarea nulității parțiale a unei decizii de reintegrare, a fost promovată de C., precum și de A. și Departamentul Caransebeș „B.", în numele acestei membre de sindicat.

Prin Decizia nr. 1 din data de 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

Totodată, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2)) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prin aceeași decizie s-a statuat în sensul că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Având în vedere că acțiunea cu care instanța a fost învestită a fost promovată și de A., al cărei sediu se află în circumscripția Tribunalului București, în raport de dispozițiile art. 269 alin. (3) C. muncii, care prevăd că în cazul coparticipării procesuale active. cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VllI-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2017.