Art. 47 — ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 90 din 24 iunie 2008 (*actualizată*)
Art. 47 — ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 90 din 24 iunie 2008 (*actualizată*)
Comitetul de audit
(1) Fiecare entitate de interes public trebuie să aibă un comitet de audit. Autorităţile de reglementare ale entităţilor de interes public stabilesc dacă acest comitet de audit trebuie să fie compus din membri neexecutivi ai organului de administraţie şi/sau membri ai organului de supraveghere a entităţii auditate şi/sau din membri care sunt numiţi de adunarea generală a acţionarilor entităţii auditate, cu respectarea legislaţiei în vigoare. Cel puţin un membru al comitetului de audit este independent şi are competenţă în contabilitate şi/sau audit.
(2) Fără a aduce atingere responsabilităţii membrilor organelor de administraţie, de conducere sau de supraveghere ori a altor membri care sunt numiţi de adunarea generală a acţionarilor din cadrul entităţii auditate, comitetul de audit are, printre altele, următoarele atribuţii
a) monitorizează procesul de raportare financiară;
b) monitorizează eficacitatea sistemelor de control intern, de audit intern, după caz, şi de management al riscurilor din cadrul societăţii comerciale;
c) monitorizează auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate;
d) verifică şi monitorizează independenţa auditorului statutar sau a firmei de audit şi, în special, prestarea de servicii suplimentare entităţii auditate.
(3) În cazul entităţilor de interes public, propunerea venită din partea organului de administraţie sau de supraveghere privind numirea unui auditor statutar sau a unei firme de audit se bazează pe o recomandare a comitetului de audit.
(4) Auditorul statutar sau firma de audit raportează comitetului de audit cu privire la aspectele esenţiale care rezultă din auditul statutar şi, în special, cu privire la deficienţele semnificative ale controlului intern în ceea ce priveşte procesul de raportare financiară.
(5) În aplicarea prevederilor alin. (1)-(4), Camera recomandă măsuri de implementare care se aprobă de organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II.