Fraudulent Use of Invalid Check: Exclusion of Aggravated Fraud When Missing Mandatory Corporate Seal
Roumanie (RO)
Synthèse Legislator
Généré par l'IAThe High Court of Cassation and Justice allowed the defendant's appeal, modifying the legal qualification of the offense from aggravated fraud under Art. 215(1), (2), (3), and (4) of the Criminal Code to fraud under Art. 215(1), (2), and (3), while maintaining the sentence previously imposed by the Court of Appeal. The dispute concerned whether the issuance of a check lacking the mandatory corporate stamp constituted the specific aggravated fraud of issuing a check without provision or merely general fraud through the use of an invalid payment instrument. The facts established that the defendant, a company owner, issued a check to settle a merchandise purchase knowing the account had insufficient funds, but failed to apply the company seal required by Law No. 59/1934, rendering the instrument legally invalid at the time of issuance. The Court held that because the check did not meet the validity conditions of Law No. 59/1934, it could not produce legal effects and thus did not satisfy the specific elements of Art. 215(4) C.pen.; however, its use to induce the seller into error constituted fraud under Art. 215(1), (2), and (3) C.pen. via the use of fraudulent means.
Regeste Legislator
Généré par l'IAart.1 din Legea nr.59/1934, art.215 C.pen; Fraudulent Use of Invalid Check: Exclusion of Aggravated Fraud When Missing Mandatory Corporate Seal: Potrivit alin. 4 al art.215 C.pen., emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul obţinerii unui folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înșelăciune.
Mots-clés
Généré par l'IADispositions légales citées
Généré par l'IADécisions connexes
Généré par l'IATexte complet
Înșelăciune. Cec fără acoperire. Validitatea cecului
În cazul în care, în momentul încheierii contractului, cecul emis pentru plata mărfii nu îndeplinea condiţiile de validitate prevăzute în art.1 din Legea nr.59/1934, neavând aplicată ștampila societăţii comerciale emitente, prevederile art.215 alin.4 C.pen. nu sunt incidente.
Întrucât, însă, cecul nu avea acoperirea necesară, folosirea lui constituie un mijloc fraudulos de inducere în eroare a societăţii comerciale vânzătoare, fapta încadrându-se în prevederile art.215 alin.1, 2 și 3 C.pen
Secţia penală, decizia nr.632 din 7 februarie 2003
Prin sentinţa penală nr.166 din 16 mai 2001, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul P.C. pentru săvârșirea infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art.215 alin.1, 2, 3 și 4 C.pen.
Instanţa a reţinut că inculpatul, patron al unei societăţi comerciale, la 10 noiembrie 1999, a primit, conform comenzii, marfă în valoare de 84 milioane de lei, de la o altă societate.
După primirea mărfii inculpatul, știind că în acel moment nu avea disponibil în cont, a emis o filă cec pe care a semnat-o, dar nu a aplicat ștampila rotundă a unităţii.
După împlinirea datei scadente, administratorul societăţii furnizoare a introdus la plată fila cec, prilej cu care a aflat că nu există acoperirea necesară.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr.482 din 26 noiembrie 2001, a admis apelul inculpatului și a redus pedeapsa.
Recursul declarat de inculpat este fondat.
Potrivit alin. 4 al art.215 C.pen., emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul obţinerii unui folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înșelăciune.
Pentru existenţa acestei forme agravate a infracţiunii este necesar ca fila cec să fi fost emisă cu respectarea cerinţelor prevăzute în art.1 din Legea nr.59/1934, de către o persoană care nu dispune în momentul emiterii acestui instrument de plată fonduri disponibile care să facă posibilă trasului efectuarea plăţii.
Or, în cauză, inculpatul a completat fila cec și a semnat-o, însă nu a aplicat ștampila, astfel că la data emiterii acest document de plată nu putea produce efecte juridice.
Întrucât cu prilejul încheierii contractului de vânzare – cumpărare inculpatul a indus în eroare societatea vânzătoare, asigurând-o că plata mărfii este asigurată și emiţând o filă cec în condiţiile arătate, iar fără această eroare societatea nu ar fi încheiat contractul, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de înșelăciune în convenţii prin folosirea unui mijloc fraudulos, și anume a unor instrumente de plată nevalide, faptă prevăzută în art.215 alin.2 și 3 C.pen.
În consecinţă, recursul inculpatului a fost admis, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din prevederile art.215 alin.1, 2, 3 și 4, în cele ale art.215 alin.1, 2 și 3 din același cod, menţinându-se pedeapsa.