Parental rights deprivation: distinction between improper exercise of duties and mere non-performance under Family Code

Octrotirea minorului. Decăderea din drepturile părintești

Părintele minorului poate fi decăzut din drepturile părintești numai în cazurile limitativ prevăzute în art. 109 C. fam. care constau în greșita exercitare a drepturilor și îndatoririlor, iar nu și la neexercitarea acestor drepturi și îndatoriri.

Secţia civilă, decizia nr.4724 din 13 noiembrie 2003

Primăria sectorului 6 București a chemat în judecată pe H.M., solicitând să se dispună decăderea acestuia din drepturile părintești privind pe minora V.M. născută la 26.06.1989 din căsătoria pârâtului cu V.D. motivat de faptul că imediat după nașterea minorei tatăl aceteia a refuzat să-și îndeplinească îndatoririle de părinte și în principal obligaţia de întreţinere, prin conduita sa punând în primejdie sănătatea și dezvoltarea fizică a minorei.

În cauză, a formulat o cerere de intervenţie în interesul reclamantei, V.D., mama minorei, care a precizat și că deși obligat la plata unei pensii lunare de întreţinere prin hotărâre judecătorească irevocabilă, urmare desfacerii căsătoriei sale cu pârâtul și încredinţării către intervenientă a minorei, pârâtul nu și-a îndeplinit nici măcar această obligaţie.

Tribunalul București, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr.548/29.05.2001 a respins atât acţiunea cât și cererea de intervenţie accesorie, soluţia fiind confirmată de Curtea de Apel București, secţia a III a civilă, care, prin decizia nr. 561 A din 11.XII.2001, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă și intervenientă.

Recursul declarat de reclamantă nu este fondat.

Decăderea din drepturile părintești în cadrul dispoziţiilor art.109 din Codul familiei invocate de reclamantă ca temei juridic al acţiunii, constituie cea mai gravă sancţiune civilă ce se poate lua împotriva părinţilor care prin felul de exercitare a drepturilor părintești, respectiv prin purtarea lor abuzivă sau prin neglijenţa gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, pun în pericol sănătatea, dezvoltarea fizică a copilului, primejduiesc educarea, învăţătura sau pregătirea profesională a acestuia. Cu alte cuvinte, cazurile de decădere din drepturile părintești reglementate în mod limitativ de prevederile art.109 C. fam. privesc numai greșita exercitare a drepturilor și îndatoririlor de părinte.

În speţă, prin acţiune reclamanta a reproșat pârâtului faptul de a fi întrerupt orice fel de relaţii cu fiica sa, imediat după nașterea minorei, de a nu o fi vizitat și de a nu-i fi achitat pensia de întreţinere la care fusese obligat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Practic se reproșează pârâtului neexercitarea atribuţiilor de părinte și în principal îndatorirea de a contribui la întreţinerea minorei. Reclamanta nu a probat însă în ce măsură o atare conduită se încadrează în situaţiile expres și limitativ prevăzute de art.109 C. fam. De asemenea, în ceea ce privește achitarea pensiei alimentare datorate nu s-a făcut nici o dovadă că mama minorei, intervenienta din dosar, a depus vreo diligenţă pentru constrângerea pârâtului de a presta întreţinerea pentru minoră.

Referitor la invocarea în motivele de recurs a dispoziţiilor art.15 alin.(1) din O.U.G. nr.26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, pentru a fundamenta acţiunea și implicit măsura decăderii pârâtului din drepturile părintești este de menţionat că o atare prevedere legală nu este aplicabilă în speţă.

În adevăr, textul indicat se referă la situaţiile excepţionale în care serviciul public specializat poate decide plasamentul copilului în regim de urgenţă ori încredinţarea acestuia în condiţiile legii.

În cauză, însă, nu s-a cerut luarea unei astfel de măsuri, minorul fiind încredinţat, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, mamei interveniente care astfel exercită asupra copilului în mod exclusiv drepturile părintești, iar ancheta socială aflată în dosar evidenţiază că mama oferă condiţii optime pentru creșterea și educarea minorului.