Decizia nr. 1717/2013 · Appeal against Emergency Ordinance 107/2010 struck as null for lack of grounds; lower inadmissibility ruling upheld
Decision Summary (Facts, Holding & Outcome)
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) declared the appeal null and void, thereby upholding the lower court’s decision that had dismissed the claimant’s action as inadmissible. The claimant had challenged Government Emergency Ordinance No. 107/2010, which amended Article 296(2) of Law No. 95/2006 to withhold 5.5% from pension rights for amounts below 740 lei, seeking annulment of the ordinance. The Court of Appeal had rejected the claim on grounds that emergency ordinances are normative acts with the force of law, not administrative acts under Article 2(1)(c) of Law No. 554/2004, and that judicial review of such ordinances would violate the separation of powers. On appeal, the High Court applied the sanction of nullity under Article 306(1) of the Code of Civil Procedure because the appellant failed to submit any grounds or legal arguments within the statutory deadline, despite the procedural duty under Articles 129(1), 302(1), and 303 of the Code. The decision is final and irrevocable.
Headnote / Official Regeste
AI generatedKey Legal Issues & Applied Statutory Provisions
AI generatedApplied in the dispositive to declare the appeal null because it was not motivated within the legal term.
Full Text of the Judgment · Decizia nr. 1717/2013
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la data de 05 ianuarie 2010, sub nr. 744/3/2010, reclamantul C.O. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, contestație împotriva O.U.G. nr. 107/2010, prin care se modifică Legea nr. 95/2006, respectiv art. 296 alin. (2), în sensul reținerii a 5,5% din drepturile de pensie, pentru sumele mai mici de 740 lei și a solicitat anularea O.U.G. nr. 107/2010.
Prin Sentința civilă nr. 521 din 09 februarie 2011, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrative și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei secții la data de 07 martie 2011.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin Sentința nr. 4937 din data de 7 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul C.O., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 115 din Constituție, ordonanțele (inclusiv cele de urgență) sunt emise de Guvern în virtutea delegării legislative, fiind acte normative cu putere de lege, ceea ce înseamnă că nu constituie acte administrative în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu sunt emise în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, ele însele având putere de lege.
Recunoașterea posibilității instanțelor judecătorești de a cenzura ordonanțele Guvernului ar echivala, tocmai din acest motiv, cu o încălcare a principiului separației puterilor în stat, având în vedere că ar permite imixtiunea puterii judecătorești în atribuțiile puterii legislative.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.O., fără a motiva cererea.
II. Decizia instanței de recurs
Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu a fost motivat, situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 C. proc. civ.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 3021 C. proc. civ., a constatat că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Întrucât recurentul nu a respectat dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii atacate, Înalta Curte, văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală arătată de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de C.O. împotriva Sentinței civile nr. 4937 din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 februarie 2013.