CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864

Legea dispune numai pentru viitoru; ea n'ar putere retroactivă.

Numai immobilile aflatore în cuprinsulu teritoriului României sînt supuse legiloru române, chiaru candu ele se posedu de străini.

Legile relative la starea civile şi la capacitatea personeloru, urmarescu pe Români chiaru candu ei 'şi au residenta în strainetate.

Forma esteriore a acteloru e supusă legiloru terei unde se face actulu.

Judecătorului cari va refusa de a judeca, sub cuvent ca legea nu prevede sau ca este întunecată, sau ne indestulatore, va pute fi urmaritu ca culpabile de denegare de dreptate.

Este opritu judecătorului de a se pronuntia, în otaririle ce da, prin cale de dispositiuni generali şi reglementare, asupra causeloru ce îi sînt supuse.

Nu se poate deroga, prin convenţiuni sau disposit legile cari intereseza ordinea publică şi bunele moravuri.

Esercitarea drepturiloru civili nu depinde de calitatea de cetatenu, cari nu se poate dobândi şi păstra de catu conformu art. 16 din acestu codice.

Totu Romanulu se va bucura de drepturile civili.

Veri'ce individu nascutu şi crescutu în România pînă la majoritate, şi cari nu se va fi bucurat nici odată de vr'o protectiune streina, va putea reclama calitatea de Romanu în cursulu unui anu după majoritate.

Acel ce, aflându'se în condiţiunile de mai susu, voru fi devenit majori înainte de promulgarea acestui codice, voru ave terminul de unu anu de la promulgare pentru a reclama calitatea ce cetatenu romanu.

Copiii gasiti pe teritoriulu romanu fără tata şi mama conoscuti sînt Români.

Cei cari nu sînt de ritulu crestinescu nu potu dobândi calitatea şi drepturile de cetatenu romanu, de catu cu condiţiunile prescrise la art. 16 din acestu codice.

Totu copilulu nascutu din Romanu în tera streina este Romanu.

Totu copilulu nascutu în tera străină din unul Romanu, cari aru fi perdutu calitatea de Romanu, va redobândi totu d'auna calitate indeplinindu formalităţile prescrise de art. 18.

Străinii se voru bucura în de obşte în România de aceleaşi drepturi civili de cari se bucura şi Românii, afară de casurile unde lege aru ar fi otarit altfelu.

Străină ce se va căsători cu unul Romanu se va considera Romanca.

Strainulu chiaru candu n'ar ave reşedinţa sa în România, va pute fi trasu înaintea tribunaliloru române pentru îndeplinirea olbligatiuniloru contractate de dinsulu în România, sau în tera străină cu unu Romanu.

Romanulu va pute fi trasu înaintea unui tribunal romanu pentru obiligatiuni contractate de elu în tera străină, chiar cu unu strainu.

În ori ce materia, afară de cel comercial, strainulu reclamante, cari nu va ave immobili în România de o valorue suficiente pentru a asicura plata cheltueleloru de judecată şi de a dauneloru interese ce aru pute resulta din procesul, va fi tinutu de a da cauţiune pentru plata acestora.

Strainulu cari va voi a se naturalisa în România va fi datoru a cere naturalisatiunea prin suplica către Domnu, arătându capitalurile, starea, profesiunea, sau meseria ce esercita, şi voinţa de a'şi statornici domiciliul pe teritoriul României. Dacă strainulu, după o aseminea cerere, va locui dece ani în tera, şi dacă prin purtarea şi faptele sale va dovedi ca este folositoru terei, adunarea legiuitore, după iniţiativa Domnului, ascultandu şi opiniunea consiliului de Statu, îi va putea acorda decretul de naturalisatiune, cari va fi sanctionatu şi promulgatu de Domnu.

Cu tote aceste va pute fi dispensatu de stagiulu de dece ani strainulu cari aru fi facutu terei servitie importanti, sau cari aru fi adusu în tera o industria, inventiuni utili sau talente distinse, sau cari aru fi formatu în tera stabilimente mari de comerciu sau de industria.

Calitatea de Romanu se perde

a) Prin naturalisatiune dobandita în tera străină.

b) Prin priimirea, fără autorisatiunea gubernului romanu, a vre unii funcţiuni publice de la unu gubernu strainu.

c) Prin supunerea ori catu de putinu timpul la vre'o protectiune străină.

Romanululu, cari va fi perdutu calitatea sa de Romanu, o va pute redobândi intorcendu'se în România cu autorisatiunea gubernului Romaniu şi delarand ca voesce a se aseda în tera, şi ca renunţa la tote distincţiunile contrarie legiloru române.

Romanca cari se va căsători cu unu strainu va urma condiţiunii soţului seu.

Devenindu veduva ea va redobândi calitatea sa de Romanca.

Romanulu cari, fără autorisatiunea gubernului, va intră în servitiu militaru la străini sau se va alătură pe lîngă vreo corporatiune militară străină, va perde calitatea de Romanu.

Elu nu va pute intră în România de catu cu permisiunea gubernului. Elu nu va pute redobândi calitatea de Romanu de catu conformu art. 18; tote aceste fără a fi scutitu de osindele pronunţate de legea criminale contra Romaniloru, cari au purtatu sau voru purta arme contra patriei loru.

Actele stării civili voru cuprinde anul , luna, diua şi ora cînd ele s'au facutu, prenumele (numele de batezu), familia, vîrsta, profesiunea sau meseria şi domiciliulu toturoru persoanelor înscrise în ele.

Oficiarii stării civile nu voru pute trece în aceste acte, nici prin adnotatiuni, nici prin alte adause ore'cari, de catu numai ceea ce trebuie a fi declaratu de persoanele ce se infatiseza înaintea loru.

În casurile candu partilinteresate nu voru fi obligate a se infatisin persona, ele vor pute fi representate de unu procuratore, cu procuraţiune speciale şi autentică.

Mărturii produşi la actele stării civili nu voru pute fi de catu în vîrsta de doue'deci şi unu de ani celu putinu rude sau străini şi, voru fi aleşi de persoanele interesate.

Oficiarulu stării civili va ceti partiloru înfăţişate sau procuratoriloru loru actele, şi se va face menţiune despre îndeplinirea acestei formalităţi.

Aceste acte se voru sub'scrie de oficiarulu stării civile, de persoanele înfăţişate înaintea lui şi de marturi, sau se va menţiona causa ce a propritu pe aceştia de a sub'scrie.

Actele stării civili se voru fi înscrise în fie'cari comuna într'unulu sau mai multe registre, ţinute în câte doue esemplare.

Registrele voru fi numerotate, şnuruite şi parafate, pe fie'cari pagina, de preşedintele tribunalului de anteia instanţa, sau de judecătorului ce'lu va înlocui.

Actele se voru înscrie pe registre în siru, fără locu golu; rasaturele şi indicatiunele, notitele, voru fi aprobate şi sub'scrise în acelasu modu ca şi testulu actului.

Nu se va pute scrie nimicu în prescurtare şi data nu se va scrie în cifre, ci în litere.

Registrele se voru încheia de oficiarulu stării civili la finitulu fie'cărui şi pînă într'o luna; unulu din cele doue esemplare se va depune la archivele comunei; iar celu altu se va tramite la grefa tribunalului de anteia instanţa, spre păstrare.

Procurele şi cele alte înscrisuri, cari trebuie să remana anecsate la actele stării civili, se voru depune, după ce se voru parafa de persoanele cari le'au depusu şi de oficiarulu stării civili la grefa tribunalului d'împreună cu registrele cari trebuie să rămînă în disa grefa.

Ori'cine are dreptu de a cere de la pastratorii registreloru stării cuvili estracte din acele registre. Estractele date comformu registreloru şi legalisate de preşedintele tribunalului de anteia instanţa, sau de judecătorului ce 'lu va înlocui, voru fi credute, pe catu timpul ele nu voru fi atacate prin inscriptiune de falsu.

Candu nu vor fi esistutu registre, sau se voru fi perdutu, lipsa sau perderea loru se va pute dovedi atatu prin dovedi inscrisu catu şi prin marturi, şi în asemeni casuri, căsătoriele şi incetarile din vieta se vor pute dovedi atatu prin registre şi înscrisuri de ale tatălui şi ale mamei incetati din vieta, catu şi prin marturi.

Ori ce actu alu stării civili, privitoru la Români sau la străini, facutu fiindu ellu în tera străină, va fi vrednicu de credinţa, dacă ellu se va fi facutu după formele padite în acea tera.

În tote casurile, candu urmeza a se face menţiune despre unu actu privitoru la starea civile pe marginea unui altul actu deja inscrisu în registre, acea menţiune se va face, după cererea părţii interesate de către oficiarulu stării civili pe registrele dilnice, sau pe celea cari vor fi fostu depuse la archivele comunei, şi de către grefiarulu tribunalului de anteia instanţa pe registrele depuse la grefa. Spre acestu sfîrşitul oficiarulu stării civili va vesti, în terminul de trei dile, despre menţiunea de elu facuta, pe procurorulu tribunalului respectivu, carele va privileghia ca menţiunea să se facă într'unu modu uniformu la ambe registrele.

Ori'cari abatere din articulele precedenti din partea functionariloru în elle aretate, va fi urmărită înaintea tribunalului de anteia instanţa şi pedepsita cu o amemnda, cari nu va pute trece peste una suta lei.

Veri'cari depositariu alu registreloru menţionate va fi supusu acţiunii civili a părţii vetemate pentru altercatiunile ce s'aru seversi în ele, remanend însă acestuia de va găsi de cuvinta, dreptulu de a se intorce cu urmărire asupra adeveratiloru făptuitori a susu diseloru alteratiuni.

Ori'ce alteratiune, ori'ce falsificare în actele stării civili, ori'ce înscriere a acestoru acte, facuta de vre'o foia libera, şi nu în registrele destinate pentru ţinerea loru, va da dreptu partiloru interesate a'şi cere despăgubiri şi acesta fără prejuditiulu pedepseloru prescrise în codicele penale.

Procurolulu tribunalului de anteia instanţa va fi datoru a verifica starea registreloru, candu elle se voru depune la grefa; elu va încheia procesu verbale sumariu despre a sa verificare, va areta abterile sau vinele comise de oficiarulu stării civili, şi va cari osindirea sa la amendele prevedute le lege.

Părţile interesate au dreptulu de aplelatiune în contra otaririloru date de tribunalulu de anteia instanţa asupra acteloru stării civili.

Declaraţiunea despre nascerea unui copilu se va face la oficiarulu stării civili alu locului, în terminu de trei dile după uşurarea femeei. Copilulu i se va infatisa.

La casu de impecicare de a se transporta copilulu înaintea oficiarului stării civili acesta va fi datoru a merge însuşi, fără vre'o plata, la locuinta spre a constata nascerea.

Nascerea copilului se va declara de catra tata sau, în lipsa acestuia, de către medici sau chirurgi, mose, sau de către ori'ce alte persoane cari vor fi fostu fatia la nascere.

Iar dacă mama nu va fi născută la domiciliulu ei, acesta declaraţiune se va face şi de persona aceia la locuinta carii ea a nascutu.

Actulu de nascere se va redege îndată fatia cu doui marturi.

Actulu de nascere va areta cu deslusire diua, ora, luculu nascerii, secsulu copilului, prenumele ce i se va da la batezul, precum şi numele de familia, profesiunea sau meseria şi domiciliulu tatălui, mamei şi alu marturiloru.

Veri'cine va găsi unu copilu nou'nascutu va fi datoru a'lu incredinta oficiarului stării civili împreună cu tote hainele şi obiectele găsite la copilu şi a declara tote împrejurările timpului şi locului unde'lu va fi gasitu.

Oficiarulu stării civili va întocmi îndată procesu verbale aratatorul de tote împrejurările, în cari se va cuprinde vîrsta copilului după aparinta, secsul şi numele ce i se va da şi autoritatea civile la cari se va fi încredinţată.

Acestu procesu verbale se va trece în registru.

Dacă se nasce unu copilu pe unu vasu romanu caletorindu pe mare, actulu de nascere se va face pînă în doue'deci şi patru de ore în presenta tatălui, deca se va fi aflatu fatia şi a doui marturi luati dintre oficiarii vasului, sau în lipsa, dintre omenii equipagiului.

Acestu actu se va redege de capitanulu, stepanulu sau patronulu vasului şi se va trece în rolulu (lista oficiale) personeloru ce se afla pe vasu.

La cele anteiu portu unde se va opri vasulu, de va fi unu portu romanu, capitanulu, stapanulu sau patronulu vasului, sau ori'cine aru fi redactatu actulu de nascere, este datoru a depune doue copie autentice de pe actu la autoritatea portului. Acesta va opri o copia în cancelaria sa, iar cea'l'alta o va tramite ne intardiatu Ministerului de Interne, cari o va transmite autorităţii comunali a domiciliului tatălui copilului nascutu, sau, de nu s'aru cunosce tatalu, ala mamei.

Autoritatea comunale va trece actulu îndată inregistrul stării sale civili.

Se ve aborda vasulu într'unu portu strainu, capitanulu, stapinulu sau patronulu vasului va tramite, prin posta locului, la Ministerulu de interne alu României o copia legelisata de pe actulu de nascere.

Ministerulu şi autoritatea comunale voru urma în acestu casu după cumu s'a prescrisu la articolulu precedente.

Actulu de recunoaşterea unui copilu se va înscrie inregistrele stării civili cu data sa, şi se va menţiona recunoscerea în marginea actuluide nascere, dacă esiste asemine actu.

Înaintea celebrarii căsătoriei oficiarului stării civili va face doue publicaţiuni, în intervalu de optu dile, în di de Duminica, înaintea usei bisericei enoriei şi la usa sasei comunali.

Aceste publicaţiuni şi actulu ce se vor încheia întru aceasta voru coprinde prenumele, numele, profesiunea şi domiciliulu amboru fiitoriloru soţi, calitatea loru de majori sau minori şi prenumele, numele, profesiunea şi domiciliulu tatiloru şi mameloru. Acestu actu va mai cuprinde şi dilele, locul şi ora în cari s'au făcut publicaţiunile; elu se va înscrie pe unu singuru registru, cari va fi numerotatu şi parafatu, precumu es prescrisu la articolulu 28, şi cari la finele anului urmeza a se depune la grefa tribunalului de anteia instanţa.

Unu estractu după actulu de publicaţiune se va afige pe usa casei comunali, unde îşi au domiciliulu fiitori soţi şi va rămîne afiptu în totu intervalulu publicatiuniloru.

Căsătoria nu se va putea celebra, de catu după trei dile libere de la cea de a doua publicaţiune.

Dacă căsătoria nu s'a celebratu în cursulu unui anu de la cea din urma publicaţiune, atunci se voru face noue publicaţiuni, dupe formele prescrise ami susu la art. 49.

Opositiunile la căsătoria se voru face în doue esemplare sub semnate amendoue de însuşi oponentii, sau de împuterniciţii loru prin procuraţiune speciale şi autentică. Unulu din esemplare, d'împreună cu copia de pe procuraţiune se va comunică partiloru în persona, şi în lipsa'le, se va lasă la domiciliulu loru. Ear celu altu esemplaru, asemine cu copia de pe procuraţiune se va comunică oficiarului stării civili carele va pune visa sa.

Oficiarulu stării civili va trece, pe scurtu, în registrulu de publicaţiune, tote opesitiunile. Dacă acele opositiuni se voru anula prin vre'o otarire judecatoresca sau prin vre'unu actu de retragere din partea celoru ce le dedese, acea otarire sau actu se va trece, pe scurtu, pe marginea aceluiasu registru.

În casu de opositiune, oficiarulu stării civili nu va pute celebra căsătoria pînă ce nu i se va face formare cunoscută anularea opositiunii, prin retragerea celui ce a dat'o, sau prin otarire de judecată.

Oficiarulu stării civili, cari va urma improtiva va fi osadditu la o amenda de trei sute lei şi la despăgubirea de tote cheltuelele şi pagubele urmate partiloru.

Dacă nu s'a ivitu vre o opositiune, se va menţiona acesta în actulu de căsătoria, şi dacă publicaţiunile au fostu făcute în mai multe comune, părţile voru infatisa certificatele fie'carii comune la fonctionarulu stării civili spre a constata neivirea de opositiune.

Oficiarulu stării civilil va cere şi va lua actele de nascere la amboru fiitoriloru soţi.

Dacă însă va fi cu neputinţă a le ave, atunci se va îndeplini lipsa acestoru acte prin alte dovedi şi de la loculu nascerii sau alu domiciliului loru.

Dovedile ce voru îndeplini lipsa acteloru de nascere sînt: declaraţiunea a cinci marturi bărbaţi sau femei, rude sau nu ai fiitoriloru soţi, cari va cuprinde prenumele, numele, profesiunea şi domiciliulu viitoriloru soţi, loculu şi, pe catu se va pute mai nemeritu, epoca nascerii şi causa pentru cari nu s'a pututu infatisa actulu de nascere.

Mărturii voru subscrie acea declaraţiune, cari se va legalisa de primarulu comunei, şi, dacă vre'unulu din marturi nu va fi sci, sau nu va pute subscrie, se va face menţiune despre acesta în acelu actu.

Actulu de dovedire se va infatisa tribunalului de anteia instanţa a judeţului, unde trebuie să se seversesca căsătoria. Tribunalulu, ascultandu conclusiunile procurorului va face refusa legalisatiunea lui, după apretiarea ce vada declaratiuniloru marturiloru şi imprejurariloru ce au impiedicatu înfăţişarea actului de nascere.

Actulu autenticu despre consimtimentulu tatălui, mamei, mosului (bunului) şi mosei (mosei) sau, în lipsa'le, despre consimtimentulu familiei, va cuprinde prenumele, numele, profesiunile şi domiciliulu fiitoriloru soţi şi a tutuloru aceloru ce voru fi luatu parte la acestu actu; precum şi gradulu inrudirii loru.

Căsătoria se va celebra în comuna, în cari unulu sin soţi va ave domiciliulu seu.

Acestu domiciliu, întru catu privesce căsătoria, se va stabili prin o residenta de sese luni continue într'o comuna.

În diua otarata de părţile ce voescu a se însoţi, după espirarea terminului de publicaţiuni, oficiarulu stării civili, în casa comunale, în presenta de patru marturi, rude sau străini va da cetire partiloru de actele susu menţionate, relative la statului civile alu partilorusi la formalităţile căsătoriei, şi le ca ceti capitolulu VI, alu titlulu "Despre căsătoria, Despre drepturile şi datoriele respective ale sotiloru"; elu va interpela pe fiitorii soţi precum şi persoanele cari autoriseza căsătoria, de voru fi de faţa, sa declare dacă s'a facutu vre'unu contractu de căsătoria şi, la casu de afirmativa, data acestui contractu, precum şi numele şi residinta autorităţii, cari l'a legalisatu. Oficiarulu stării civili va primi, după acesta, declaraţiunea fia'carii părţi una după alta, ca voiescu a se căsători. Elu va pronunţa în numele legii ca părţile sînt unite prin căsătoria şi va redege îndată actu despre acesta.

În actulu de căsătoria se va cuprinde

I. Prenumele, numele, profesiunea, etatea, loculu de nascere şi domiciliulu fie'cărui dintre soţi.

II. De sînt majori sau minori.

III. Prenumele, numele, profesiunea şi domiciliulu tatiloru şi ale mameloru loru.

IV. Consimtamantulu tatiloru şi alu mameloru, buniloru sau ale buneloru sau alu familiei, în casurile cerute de lege.

V. Catele respectuose, dacă aceste s'ar fi facutu.

VI. Publicaţiunile în diferite domiciliuri.

VII. Opositiunile, de ar urma nisce asemini, revocarea acestora, sau menţiunea că nu'a aretatu opositiune.

VIII. Declaraţiunea partiloru contractanţi ca se iau de soţi, şi pronunţarea uniunii loru de către oficiarulu publicu.

IX. Prenumele, numele, etatea, profesiunea şi domiciliulu fie'cărui din marturi precum şi declaraţiunea de sînt rude sau afini ai sotiloru, de ce anume parte şi gradu.

X. Declaraţiunea, ce s'a facutu asupra interpelatiunii prescrise de articolulu precedente, ca a urmatu sau nu contractu de căsătoria şi, pre catu se va pute data contractului sa esiste, precum şi numele şi loculu residentei autorităţii cari l'a legalisatu; tote aceste, sub pedepsa contra oficiarului stării civili de amenda prescrisă la articolulu 54

În casa candu declaraţiunea s'ar fi omisu, sau gresitu, rectificatiunea actului, în ceea ce privesce omisiunea sau greşeală, se va pute cere de procurorulu tribunalului, fără prejuditiulu dreptului partiloru interesate, în conformitate cu articolulu 84 alu acestui codice.

Nici o immormentare nu se va face fără autorisatiune.'Autorisatiunea se da de officiarulu stării civili, carele nu o va pute elibera pînă ce mai anteiu nu va merge însuşi la locuinta celui incetatu din vieta ca să se încredinţeze despre mortea sa şi pînă nu va trece trei'deci şi sesse ore de la încetarea din vieta, afară de caurile prevedute de regulamentele politianesci.

În localităţile unde se voru fi afandu revisori de morţi, oficiarulu stării civili ilu va lua cu dinsulu pentru a face constatarea.

Autorisatiune de immormentare se va da fără plata de vre o tacsa.

Actul de încetare din viaţa va fi redactatu de către oficiarulu stării civili, după declaraţiunea a duoi marturi; aceşti marturi vor fi, de se va pute, din cele mai de aproape rude sau vecini. Era candu cineva va muri afară din domiciliul seu, persona, în locuinta carii a muritu, d'împreună cu ruda sau alte persoane, voru servi ca marturi.

Actul de încetare din vieta va coprinde: prenumele, numele, vîrsta, profesiunea şi domiciliulu mortului; prenumele celui altu sotiu, dacă mortu era căsătoritu sau veduvu; prenumele, numele, vîrsta, profesiunea şi domiciliulu celoru ce au declaratu mortea, şi, de sînt rude, gradul inrudirii. Acelasu actu va mai coprinde, pe catu se va pute sci, prenumele, numele, profesiunea şi domiciliul parintiloru mortului şi locul nascerii sale.

Dacă încetarea din vieta a vre unei persoane s'a intamplatu în spitalele militare, civili, sau în ori ce alte stabilimente publice sau particulare, superiorii, directorii, administratorii şi stapanii aceloru case voru fi datori a da de scire în doue'deci şi patru ore oficiarului stării civili, cari, va merge îndată ca se se încredinţeze se mortea acelei persoane, după declaraţiunile cei se voru fi facutu şi după sciintele ce va fi luatu; se voru tine în disele spitale şi stabilimente registre destinate spre a se înscrie acele declaraţiuni şi sciinte.

Oficiarul stării civili va întocmi actulu de încetare din vieta, şi lu va tramite la locul unde incetatulu din vieta va fi avutu cel din urma domiciliu, pentru a se înscrie în registre.

Candu voru fi ore cari semne sau indicie de morte violenţe sau alte impregiurari banuitore, mortul nu se va pute ingropa de catu după încheierea unui procesu verbale de către unu funcţionar politianescu fatia de unu medicu sau chirurgu spre a se constata starea cadavrului, şi a veri carii alte impregiurari relative la acesta, precumum şi ori ce informaţiuni ce se voru pute lua despre pronumele, numele, vîrsta, profesiunea, locul nascerii şi domiciliul acelui mortu.

Funcţionarul politianescu va fi datoru a tramite îndată oficialului stării civili al locului unde va fi muritu acea persona, tote sciintele aretate în procesul seu verbale, în conformitatea cărui se va redacta actul de încetare din vieta.

Funcţionarul stării civili va espedi o copia de pe acea comunicatiune despre încetarea din vieta a acelei persoane la domiciliul seu,de va fi cunoscutu, şi asta espedire se va înscrie în registre.

În casu de morte în inchisori se va incunosciinta îndată oficiarul stării civili de către ingrijitorulu închisorii spre a merge acolo după coprinderea art. 66 spre a redege actul de încetare din vieta.

În tote casurile de morte în inchisori, nu se va face în registre nici o menţiune despre asemani impregiurari şi actele încetării din vieta se voru redacta numai după formele prescrise la art. 65.

În casul de morte pe un vasu romanu caletorindu pe mare, mortea se va constata pînă în douedeci şi patru ore prin un actu în presint'a a douil marturi luati dintre oficiarii vasului, sau, în lipsa, dintre omenii equipagiului. Acestu actu se va redege de către capitanul, stapanul, sau patronul vasului şi se va înscrie pe rolul equipagiului.

La cel anteiu portu unde va intra vasul, de va fi portul romanu, capitanul, stapanul vasului, cari au redactatu actulu va depune doue copie încredinţate de ellu ale actului de încetare din vieta la autoritatea portului cari va urma comformu art. 46, era de va intra vasul într'un portu strainu se va urma conformu art. 47.

Actele stării civili, tacute afară de teritoriul romanu, sau din teritoriulu romanu în timpul de resbelu sau tulburări, şi cari privescu la militari sau alte persoane în servitiu pe lîngă armata vor fi redactate după formele prescrise după dispositiunile de mai susu, afară de esceptiunile coprinse în articolele urmatorie.

Quartir'maestru în fie cari corpu de unul seu mai multe batalione sau escadrone, officiarul comptabile în cele alte corpu, voru îndeplini funcţiuni de officiar ai stării civili. Aceste funcţiuni voru fi indelinite, pentru officiarii fără trupe şi pentru funcţionarii armatei, de către intendentul atasatu pe lîngă armata seu pe lîngă corpul de armata.

Se va păstra în fie cari corpu al trupeloru un registru al acteloru stării civili pentru omenii din acel corpu şi altul la statul'major al ostirii pentru actele civili relative la officiarii fără trupe şi la funcţionarii atasati.

Aceste registre se voru păstra ca şi cele alte registre ale corpuriloru şi ale stateloru majore şi se vor depune în arhivele Ministeriului de Resbelu la intorcerea corpuriloru sau armateloru în tera, seu la încetarea resbelului sau a tulburariloru în tera.

Registrele voru fi numerotate şi parafate, în fie cari corpu, de către officiarul cari lu comanda, şi, la statul major, de către capul statului maioru generale.

Declaraţiunile de nascere în ostire se voru face în dece dile după nascere.

Oficiarul insarcinatu cu ţinerea registreloru stării civili va fi detoru, în dece dile după trecerea unui actu de nascere în registrul seu, sa adresează un estractu funcţionarului stării civili la loculu unde 'şi a avutu în urma domiciliul tatăl copilului seu mama candu tatăl nu e cunoscutu.

Publicarile căsătoriei militariloru seu functionariloru pe lîngă armata se voru face la locul unde au avutu celu din urma domiciliu. Pe lîngă acesta, doue'deci şi cinci dile mai nainte de săvîrşirea căsătoriei, publicaţiunile se voru pune la ordinea dilei a corpului, pentru cei ce tinu de unu corpu, şi la ordinea dilei a armatei pentru oficiarii fără trupe şi pentru funcţionarii atasati pe lîngă dinsele.

Îndată după înscrierea în registru a actului de serbarea căsătoriei oficiarul insarcinatu cu ţinerea registrului va tramite o copia funcţionarului stării civili al locului unde căsătoritii îşi voru fi avutu cel din urma domiciliu.

Actele de încetare din vieta se voru face în fie cari copru de către Quartiru'maestru, şi, pentru oficiarii fără trupe şi funcţionarii atasati pe lîngă armata, de către intendentul corpului, după încredinţarea a trei marturi, şi estractu după aceste registre se va tramite în dece dile funcţionarului stării civili la locul unde şi a avutu cel din urma domiciliu incetatul din vieta.

În casu de morte în spitalile militarie ambulanti seu statornice, actulu se va redacta de directorul aceloru spitali şi se va tramite la Quartirul'maestru seu la intendentul corpului din cari făcea parte incetatulu din vieta; aceşti oficiari voru tramite o copia funcţionarului stării civili al locului unde incetatul din vieta şi a avutu domiciliul în urma.

Funcţionarul stării civili de la domiciliul partiloru, îndată ce va priimi de la armata copia unui actu al stării civili va fi datoru a lu trece în registru.

Candu se va cere rectificarea unui actu alu stării civili, tribunalul competente va judeca, cu dreptu de apel, ascultând conclusiunile procurorului. Părţile interesate se voru chiama la judecata, de va fi trebuinta.

Otararea asupra rectificarii nu va pute nici odată fi opusă partiloru interesate, cari n'au facuta cerere seu cari n'au fostu chiamate la judecata.

Otararile asupra rectificarii se voru trece în registre de către funcţionarul stării civili, îndată ce i se voru fi comunicatu, şi totu de odată se va face menţiune despre acesta pe marginea actului reformatu.

Domiciliul fie cărui Romanu, în catu privesce esercitarea drepturiloru sale civili, este acolo unde îşi are principalea sea asedare.

Scambarea de domiciliu se opereze prin llocuinta în faptu într'unu altu locu, unita cu intenţiunea de a'şi statornici acolo principalea asedare.

Dovada intentiunii resulta din adinsu declaratiunei facuta atatu la autoritatea comunale a locului ce se parasesce, catu şi la aceea a locului unde'şi a stramutatu domiciliul.

În lipsa de declaraţiune espresa, dovada intentiunii va depinde de impregiurari.

Cetatenulu chiamatu într'o funcţiune publică timporaria seu revocabile, îşi va păstra domiciliulu de mai nainte de n'a manifestatu o alta intentiune.

Priimirea unei funcţiuni pe vieta va trage după sine strămutarea nemidlocita a domiciliului funcţionarului în locul unde este chiamatu a esercita acea funcţiune.

Femeia maritata n'are altu domiciliu de catu acela alu bărbatului seu. Minorele neemancipatu va ave domiciliulu la părinţii seu tutorele seu; majorele interdisu va ave pe al seu la curatorele seu.

Majorii cari servescu sau lucreza obicinuitul la altul voru ave acelu'asu domiciliu ca persona de cari o servescu sau la cari lucreza, candu vorulocui în acelaşi locu.

Domiciliul inei succesiuni este domiciliul cel din urma al defunctului.

Domiciliul unei persoane juridice este acolo unde acea persona juridică îşi are centrul administraţiunii selle.

Candu părţile sau una din ele îşi va alege, pentru esecutarea unui actu, domiciliulu în altă parte de catu unde este domiciliulu reale, citatiunule, cererile şi urmăririle relative la acel actu se voru pute face la domiciliul prevedutu prin disul actu şi înaintea judecătorului acestui domiciliu.

De va fi trebiunta a îngrijirii de administraţiunea totale, sau a unei părţi a averii lăsate de către o persona cari se presupune a fi absente, şi cari n'are un imputernicitu, tribunalulu de prima instanţa va lua dispositiunile cuvenite, după cererea partiloru interesate.

Tribunalulu, după cererea părţii celei mai staruitore, va insarcina un curatore spre a representa, pre cei presupusi absenţi, la inventarie, socoteli, imparteli şi desfaceri la cari s'ar afla interesaţi.

Ministeriulu publicu este speciale insarcinatu de a priveghia asupra intereseloru personeloru presupuse absenţi, şi va lua cuventul în tote cererile privitorie la dinsele.

Candu o persona nu se mai areta la locul domiciliului seu, sau alu residentei sele, şi nici a lasatu procura pentru administraţiunea averii selle, şi deca în cusu de patru ani nu va ave nimeni sciinta despre dinsa, părţile interesate se voru pute adresa cu cerere la tribunalul de prima instanţa spre a o declara absente.

Era dacă va fi esistendu o procura pentru administraţiunea averii sale, părţile interessate nu voru pute cere a se declara absenta de catu după dece ani deplini de candu a disoparutu persona sau dela primirea celor din urma sciinte de la ea.

Spre a se constata absinta, tribunalul, după înscrisuri şi dovedi produse, va ordonă a se face o cercetare în fiinta procurorului în ocolul domiciliului şi acelu al residentii, de voru fi osebite.

Tribunalulu statuindu asupra cererii va ave în privire motivele absentii şi causele cari au pututu sa împiedice de a ave sciinta despre persona presupusa absente.

Îndată ce se va da o otarire, fia pregatitore, fia definitivă, procurorulu va tramit copia după dinsa Ministeriului Justiţiei spre a s publică prin Monitorul Oficiale.

Otararea declaratiunii de absenta nu se va da de catu un anu după otarirea cari a ordonatu cercetarea.

Deca absentele nu va fi lasatu procura pentru administrarea averii sele, atunci acei cari aru fi fostu moştenitorii sei, în diua candu elu a disparutu (s'a facutu nevedutu) seu candu s'a priimitu cele din urma sciinte de la densul (moştenitorii presumtivi), voru pute cere, în virtutea otaririi judecatoresci definiţi, prin cari se va fi declaratu absen, punerea loru în posesiune profisoria pe averea ce absentele ave în diua pornirii selle, seu a priimirii celoru din urma sciinte de la densulu, cu îndatorire anse pentru aceştia, de a da cauţiune despre buna lor administrare.

Dacă absentele va fi lasatu procura, moştenitorii sei presumtivi nu voru pute cere de la tribunaluri punerea loru în posesiune provizoria de catu după dece ani deplini de candu el a disparutu, sau de la priimirea celoru din urma sciinte de la el.

Totu ast'felu se va urma şi candu terminul procurei ar espira, în asemene acsuri, se va procede la administrarea averii absentelui potrivit regulamenteloru prin capitolul I din acestu Titlu.

După ce moştenitorii presumtivi voru fi fostu puşi în stapinire provisoria, testamentulu, deca va esiste, se va deschide după cererea partiloru interesate, seu a procurorului tribunalului, şi legatarii, donatarii, precum şi toţi acei, cari ave asupra averii absentelui, drepturi subordinate morţii absentului, la voru pute esercita profisorie cu îndatorire din parte'le de a da cauţiune.

Posesiunea provisoria nu va fi considerată de cadu ca cu depositu, cari va da, caloru ce au dobîndit'o, dreptul de a administra averea absentelui cu îndatorire din parte'le de a da sema abssentelui, candu s'ar areta, seu se va proba esistenta sea.

Cei ce voru fi dobanditu punerea în posesiune prosoria voru fi datori a stărui pentru facerea inventariului averii miscatore şi a inscrisuriloru absentelui în fiinta procurorului tribunalului de prima instanţa.

Tribunalul va ordonă, în casu de trebuinta, vendarea averii întregi miscatorie seu a unei părţi dintr'însă. În casu de vendare, atatu pretiul ei catu şi veniturile se voru capitalisa în bani seu în pamentu.

Cei ce voru fi dobanditu punerea în posesiune provisoria voru pute, pentru propria loru siguranţa, a cere de la tribunal orînduirea unui espertu cari sa reviseze averea nemiscatore şi sa descrie starea ei prin un procesu verbale, cari se va aproba de tribunal în presinta procurorului; cheltuelele acestei lucrări voru fi în sarcina averii absentelui.

Cei cari, în puterea punerii loru în posesiune provisoria seu a administraţiunii legal, se voru fi folositu de averea absentelui, nu voru fi datori a intorce absentelui de catu a cincea parte din venitu deca esistenta lui va fi dovedită înainte de cinci'supra'dece ani deplini din diua candu lui se va dovedi după cinci'supra'dece ani deplini.

Veniturile voru fi în întregime ale mostenitoriloru presumtivi, candu au trecutu trei'deci ani deplini de la diua declaratiunii absentei, seu una suta ani de la diua nascerii absentelui.

Cei cari se folosescu de averea absentelui numai în virtutea punerii în posessiune provisoria nu voru pute instraina nici ipoteca averea lui cea nemiscatore.

Deca absenta se va prolunga trei'deci ani, din diua punerii în posesiune provisoria, seu dacă se voru fi implinitu una suta ani deplini de la nascerea absentelui, cautiunile date se voru ridica, toţi cei indrituiti voru pute cere, de la tribunalulu de l'a instanţa, impartele averii absentelui, şi punerea în posesiune definitivă.

Moscenirea absentelui va fi deschisă din diua morţii lui dovedite, în folosulu moscenitoriloru celoru mai apropiati în diua morţii şi cei cari se voru fi folositu de averea absentelui vor fi datori a o restitui acestora cu reserva venituriloru ce li se cuvine în virtutea art. 112.

Dacă absentele revine, seu dacă se dovedesce esistenta în timpulu punerii în posessiune provisoria efectele otarirei prin cari s'a declaratu absenta voru inceta, însă fără prejuditiulu, dacă va fi trebuinta, alu mesureloru conservatorie prescrise la Capitolulu I din acestu titlu pentru administrarea averii.

Dacă absentele se ivesce, seu dacă esistenta lui este dovedită, chiaru şi după punerea în stăpânirea definitivă, elu îşi va priimi averea în starea în cari s'ar găsi precum şi pretulu lucruriloru înstrăinate din ea, seu cele cumpărate cu preţul averii celei vîndute, fără a pute urmări acea avere, dacă a fi trecutu la o atreia persona.

Copiii şi descendenţii în linia dreapta ai absentelui potu asemene, în terminu de treideci ani de la punerea în definitivă stapinire, a cere restituirea averii absentelui, după cum s'a disu în art. precedente.

După darea otaririi, prin cari s'a declaratu absenta, veri cine aru ave drepturi contra absentelui nu le va pute esercita de catu în contra celoru ce vor fi fostu puşi în posesiunea averii lui, sau în contra celoru ce vor fi avend administraţiunea legale.

Veri'cine ar reclama unu dreptu deschi unei persoane, a carii esistenta nu va fi recunoscută este datoru a dovedi, ca acea persona esista în timpulu candu dreptulu s'a deschis pentru dinsa.

Dacă se va deschide o moştenire, cari s'ar cuveni unui individu, a cărui esistenta nu este cunoscută, ea se va da numai aceloru cu cari individulu s'ar fi găsit în drept d'a concure, sau aceloru ce avea dreptu d'a o dobîndi în lipsa'i.

Dispositiunile coprinse în precedentile doue article îşi voru avea prterea loru, fără prejuciulu actiuniloru, prin cari se cere o moştenire sau alte drepturi ce se voru cuveni absentelui ori represintatiloru sei şi nu se voru perde de catu după trecerea terminului statornicitu pentru prescripţiune.

Precatu timpul absentele nu se va areta, sau acţiunile nu se vor esercita în munele seu, cei ce vor fi priimitu moştenirea, voru dobîndi în deplina proprietate veniturile luate de dinsii cu buna credinţa.

Dacă tatalu disparutu a lasatu copii minori făcuţi cu sotia sa înaintea plecării salle, mama va ave priveghiarea asupra loru şi va esercita tote drepturile bărbatului, în privinta educatiunii şi a administraţiunii averii loru.

Dacă mama va fi incetata din vieta în timpul de sese luni din diua candu tatalu a disparutu, seu dacă ea aru muri mai înainte d'a se declara absenta la tribunalulu, preveghiarea copiiloru se va incredinta de către consiliulu de familia la ascendenţii cei mai apropiati, şi în lipsa loru unu tutore provisoriu.

Totu ast'felu se va urma şi în casu candu unulu din soţi, disparendu aru fi lasatu copii minori din alta căsătoria.

Nu este iertatu bărbatului înainte de optu'spra'dece ani şi femeei înainte de cinci'spra'dece ani să se casatoresca.

Numai Domnulu poate da dispense de vîrsta pentru motive grave.

Nu este căsătoria candu nu este consimtimintu.

Nu este iertatu a trece în a a două căsătoria fără ca cea d'inteiu sa fia desfăcută.

Baiatulu cari n'are vîrsta de doue'deci şi cinci ani deplini, precum şi faţa cari n'are vîrsta încă de doue'deci şi unu ani deplini, nu se poate căsători fără consimtimentulu tataslui sau alu mamei.

La casu de desbinare între tata şi mama consimtimentulu tatălui este de ajunsu.

Dacă tatalu seu mama a muritu, seu dacă unulu din ei se găseşte în neputinţă d'a manifesta voinţa sa, consimtimintulu celui'laltu este de ajunsu pentru sevarsirea căsătoriei.

Dacă tatalu şi mama sînt morţi, seu dacă se gasescu în neputinţă d'a manifesta voinţa loru, atunci bunulu şi buna despre tata şi, în lipsa acestora, bunulu şi buna despre mama ţin loculu acestora.

Dacă este desbinare, acesta va fi considerată ca consimtimentu.

Copiii legiuiti cari vor fi ajunsu în vîrsta prescrisă la art. 131 sînt datori înainte de a se căsători, a cere prin un actu respectuosu şi formal consiliulu tatălui şi alu mamei ori alu buniloru, cînd tatalu şi mama sînt morţi sau în neputinţă de a manifesta voinţa loru.

Nepriimindu'se nici un respunsu sau unu respunsu negativu, după o luna de la cea anteia cerere respectuosa, se va repeti acesta cerere de doue ori în intervalul de ua luna între fie cari cerere; la espirarea lunei a treia căsătoria se poate face, ori cari aru fi resultatulu cererii respectuose, fie şi tacerea.

După împlinirea virstei de treideci ani căsătoria se va pute face la o luna după tramiterea actului respectuosu.

Actulu respectuosu se va comunică prin organulu primarului comunei personeloru cuvenite sau în lipsa loru la domiciliu, şi primarului va da quitanta formale celoru ce au facutu actulu respectuosu spre a le servi de dovada ca s'au conformatu legii.

Candu acela, cărui s'aru cuvenitu a se face actulu respectusu, va fi absente, căsătoria se va face şi fără un asemenea actu dacă fiitorii soţi vor infatisa otararea tribunalului de prima instanţa prin cari s'a declaratu absenta sau celu putinu copia după ordinea tribunalului pentru a se face cercetare despre absenta.

Oficiarulu stării civili cari va fi celebrată căsătoria baetiloru sau a feteloru neajunsi încă la vîrsta prescrisă la art. 131 fără consimtimentulu personeloru îndrituite a'l da după art. 131, 132 şi 133, va fi pedepsitu după cererea personeloru interesate sau a ministeriului publicu, conformu art. 162 din codicele penale.

Oficiarulu stării civili cari va fi celebratu cununia fără sa esiste dovada ca s'a facutu actulu respectuosu, candu acesta este cerutu de lege, va fi pedepsitu cu inchisore de la o luna pînă la trei, şi cu amendă de la una suta pînă la trei sute lei.

Copilulu naturale cari va fi perdutu pe mama sa, sau a cărui mama se va afla în neputinţă de a manifesta dorinţa sa, nu se va pute căsători înaintea de vîrsta de doue'deci şi cinci ani, fără consimtimintulu tutorelui seu.

Candu tatalu, mama, bunii şi bunele sînt morţi, sau în neputinţă de a manifesta voinţa loru, atunci baetii, dacă n'au ajunsu încă la vîrsta de doue'deci şi cinci ani, şi fetele la acea de doue'deci şi unu, nu se potu căsători fără a cere consimtimentulu consiliului de familia.

În linia directa este oprită căsătoria cu desaversire între ascendenţi şi discendenti şi între afinii (cuscrii) în aceeaşi linia, fără deosebirea inrudirii de legiuita sau nelegiuita însoţire.

În linia colaterale, căsătoria este oprită pînă la a patra spita inclusive, fără osebirea inrudirii de legiuita sau nelegiuita însoţire şi între afinii (cuscrii) de aceeaşi spita.

La rudenia din St. Botezu se opresce căsătoria între nasiu şi fina precum şi între nasa şi finu.

tatalu adoptivu nu poate să se căsătorească cu adoptată sa nici cu fiia acestei, nici cu femeia fiiului seu adoptivu.

Adoptatulu fiiu nu se poate căsători cu aceea ce a fostu femeia infiitorului tata, nici cu fiia lui, nici cu mama lui, nici cu surorea mamei lui sau a tatălui seu.

Nu este slobodu a se căsători cineva cu adoptată sorore a tatălui seu, a mamei, a bunului sau a bunei sale.

Tutorele sau curatorele nu se poate căsători cu nevirsnica ce se afla sub tutela sa.

Asemenea nici tatalu tutorelui, nici fratele acestuia cari încă se afla sub parintesca putere, nici fiiulu tutorelui nu poate lua în căsătoria pe pupila, fără de priimirea şi înscrisă adeverinta a tribunalului coprindetore ca acestu tutore a datu pentru tote socotela lămurită, şi şi ca insotirea minorii cu elu sau cu altulu din numnitele persoane, va fi spre folosulu ei.

Cu tote aceste Domnulu, pentru motive grave va pute acorda dispensa din proibitiunile coprinse în art. 144 din acestu codice, adeca pentru căsătoriele dintre cumnati şi cumnate şi pentru acele dintre veri şi vere.

Căsătoria se va celebra în publicu înaintea oficiarului stării civili alu domiciliului unie din părţile cari se insotescu.

Căsătoria săvîrşită în tera străină, între Români sau între Români şi străini va fi puternica şi în tera, dacă se va celebratu după formele usitate în acea tera, şi dacă Romanulu nu va fi contravenitu dispositiuniloru coprinse în Capit. precedente.

Dreptulu de a forma opositiune la celebrarea căsătoriei ilu are persona legată prin căsătoria cu una din părţile contractanţi.

Tatalu şi, în lipsa tatălui şi mama, iar în lipsa şi a tatălui şi a mamei, bunului şi buna potu forma opositiune la căsătoria copiiloru şi descendentiloru loru, chiaru de voru ave versta de doue deci şi cinci ani împliniţi sau de doue deci şi unu ani împliniţi pentru fete.

În lipsa de ascendenţi fratele sau sororea, unghiulu sau matusa, verulu sau vera primara, fiindu în legiuita vîrsta, potu forma opositiune însă numai în casurile urmatore

1) Candu consimtimentulu consiliului de familia cerut de art. 142, nu s'a dobanditu.

2) Candu opositiunea este basata pe starea de smintire a fiitorului sotu, acesta opositiune a cărui anulare o poate pronunţa tribunalulu fără nici o instrucţiune sau formalitate, nu se va priimi de catu numai cu îndatorire pentru oponente de a cere interdictiunea şi de a dobîndi, în privirea ei, otarire formale în terminulu ce i se va da de tribunalu.

În cele doue casuri, prevedute în articolulu precedente, tutorulu sau curatorul nu va pute în totu cursulu tutelei sau curatelei de a forma opositiune fără a fi fostu autorisatu de către unu consiliu de familia, pe cari'lu va pute convoca.

Veri ce au de opositiune va areta însuşirea, cari da oponentelui dreptu de a forma, alegere de domiciliu loculu unde căsătoria urmeda a se celebra, precum şi motivele opositiunii, afară numai dacă va fi fostu cerută de către unu ascendinte. Tote acestea sub pedepsa de nulitate a acteloru şi sub interdictiune pentru oficerulu de stare civile, cari aru fi visatu actulu ce coprinde opositiunea conformu art. 52.

Tribunalulu de prima instanţa va otari pînă în dece dile asupra cererii de anularea opositiunii.

Dacă urmeda apelu, citatiunile se voru face pînă în trei dile, de la priimirea apelului, iaru otarirea se va da celu mai tardiu pînă în dece dile de la data citaţiunii.

Dacă urmeda recursu de casatiune pricina se va trata de urgenta şi se va da otarire celu multu pînă în terminu de o luna de la data primirii recursului.

Respingendu'se opositiunea, oponentii dacă nu vor fi ascendenţi, nu potu osindi la despăgubire.

Căsătoria cari se va fi facuta fără consimtimintulu amboru sotiloru, sau a unui din ei, se poate ataca numai de către soţi, sau de către acele din ei, alu cărui consimtimintu nu au fostu liberu.

Dacă a urmatu erore asupra persoanei fisice căsătoria se poate ataca numai de către acela dintre soţi cari a fostu amagitu.

În casulu prevedutu la articolul precedente cererea de anulare nu se mai poate priimi, dacă a urmatu împreună vieţuire în cursul de sese luni cari se voru socoti de candu sotulu a dobinditu deplina sa libertate sau de candu a recunoscutu erorea.

Căsătoria contractată fără consimtimentulu tatălui sau alu mamei, alu ascendintiloru sau alu consiliului de fammilia, în casurile în cari acestu consimtimintu este necesariu se poate ataca numai de către acei alu caroru consimtimintu este cerutu.

Cererea de nulitate nu mai poate fi pornită de către ascendenţii alu caroru consimtimentu era cerutu dacă căsătoria va fi aprobată a nume sau prin tăcere de către acei alu caroru consimtimentu era necesariu, sau dacă a trecutu unu anu de candu a cunoscutu căsătoria fără reclamatiune din parte'le.

Ori ce căsătoria contractată în contra disposituniloru coprinse la art. 127, 130, 143 şi 144, poate fi atacată atatu de către însuşi sotii, catu şi e către toţi acei cari au vre un interesu la acesta, precumu şi de către ministeriul publicu.

Cu tote acestea căsătoria contractată de consotii cari n'avea încă vîrsta cerută pentru a pute contracta căsătoria, sau din cari unul numai ajunsere încă în acesta vîrsta nu se mai poate ataca

1) Dacă au trecut sese luni de către aceşti consorti sau unul din ei au ajuns la vîrsta competente.

2) Dacă femeia cari nu avea încă aceasta vîrsta a devenit grea înaintea espirarii aceloru sese luni.

Tatăl, mama, ascendenţii şi familia cari au consimţit la căsătoria conrtractata, în casul prevedut prin articolul precedente, n'au dreptu de a cere nulitatea ei.

Persoanele cari intenteza acţiune de nulitate contra unei căsătorii numai într'un interesu pecuniaru, nu o pot intenta de catu cînd acel interesu este un interesu actuale.

Soţul, în prejuditiul cărui s'a contractatu o a doua căsătorie, poate cere nulitatea acestei din nuou căsătorit.

Dacă acei din urma căsătoriti opunu nulitatea căsătoriei celei d'enteiu, se va judeca prealabile validitatea sau nulitatea acelei căsători.

Procurorul în tote casurile caroru s'a aplicat art. 166, însă cu modificatiunile prescrise la art. 167, poate şi e datoru sa cera nulitatea căsătoriei în timpul vietei ambor sotiloru şi condemnarea loru la despartire.

Ori'ce căsătoria, cari s'ar fi făcut în taina şi nu s'a celebrat înaintea oficiarului competinte al stării vivili, se poate ataca de către însuşi soţul, de către tata şi mama, de către ascendinti şi de către toţi acei cari au la acesta un interesu actuale, precum şi de către ministeriul publicu.

Dacă căsătoria n'a fostu preceduta de cele doua publicaţiuni prescrise de lege sau dacă intrervalului timpului prescris pentru publicaţiuni şi celebrarea nu s'a observatu procuratorulu va provoca în contra oficiarului stării civili o amenda banesca, cari nu va pute trece peste trei sute lei, şi în contra partiloru contractanţi sau în contra acelorua, sub puterea caroru ele au facutu acesta contraventiune, o globire proportionata cu averea loru.

La pedepsele pronuntiate prin articolulu precedinte, se vor supune persoanele însemnate în elu, pentru ori ce contraventiune la regulele prescrise în art. 151 chiaru de nu s'aru considera acele contraventiuni indestulatore pentru a se pronuntia nulitatea căsătoriei.

Nimenea nu poate reclama titlul de sotu şi efectele civili ale căsătoriei, dacă nu presinta unu actu de celebratiune a căsătoriei, inscrisu în registru stării civili, afară de casurile prevedute de art. 33 sub titlul: "Actele stării civili".

Posesiunea de statu nu va pute dispensa pe acei ce se pretindu căsătoriti şi o invoca, de a infatisa actulu de celebrarea căsătoriei înaintea oficiarului stării civili.

Candu este posesiunea de statu, şi cînd se infatiseza actul de celebrarea căsătoriei înaintea oficiarului stării civili, sotii nu potu fi primiţi a contesta validitatea acestui actu.

Cu tote acestea, dacă în casurile prevedute la art. 176 şi 177, esistu copii făcuţi de doue persoane, cari au vietuit împreună în publicu ca barbatu şi femeia şi cari amenduoi au incetatu din vieta, legitimitatea copiiloru nu se poate contesta, sub singurul cuvent că nu se represinta actulu de căsătoria, ori cînd acesta legitimitate se dovedesce prin o posesiune de atatu necontradisa prin actul de nascere.

Cînd dovada celebrarii legali a căsătoriei se afla dobandita prin resultatul vre'unei procedure criminali, înscrierea sentinţei în registrele stării civili, asigura căsătoriei, din dioa clebrarii sale, tote efectele civili, atît în privirea consotilr cat şi în privirea copiiloru născuţi din acea căsătoria.

Dacă sotii sau unul din ei a încetat din vieta, fără a fi intentat vre o acţiune, acţiunea civile poate fi intentată de către representantii loru, sau singuri pentru sine, sau totu de o dată cu acţiunea publică intentată de către procurator.

Dacă funcţionarul stării civili, sau ori'cari alt autor alu fraudii a încetat din viaţa cînd s'a intentat acţiunea în contra sa, moştenitorii lui vor fi urmăriţi înaintea tribunalului civile pentru despăgubire de către procurator în fiinta partiloru interesate, şi după denuntiatiunea facuta din parte'le.

Căsătoria cari s'a declarat nulă totuşi produce efectele sale civili, atît în privirea sotiloru cat şi în privirea copiiloru dacă s'a contractat cu buna credinţa.

Dacă buna credinţa esiste numai din partea unui din ambi sotii, căsătoria produce efectele sale civili numai în favoarea soţului cu buna cu buna credinţa şi a copiiloru născuţi din acea căsătoria.

Căsătoritii contracteza împreună, prin singurul faptu alu căsătoriei, îndatorirea de a alimenta a întreţine şi a'şi educa copii.

Copilul nu poate cere de la tata, sau mama vre o parte din averea loru spre a se căsători, sau a'şi crea vre unu stabiliment.

Copii sînt datori a da alimente tatălui şi mamei loru, şi celoru'alţi ascendenţi cari se vor afla în lipsa.

Ginerii şi nuorile sînt datori asemenea şi în aceleaşi împrejurări a da alimente socrului şi socrei. Acesta îndatorire inceteza însă

1) Cînd socra se casatoresce de a doua ora.

2) Cînd acela din soţi cari producea afinitatea (cuscria) şi copii născuţi din căsătoria sa cu cel'alt sotu, au murit.

Obligaţiunile ce resulta din aceste dispositiuni sînt reciproce.

Alimentele se dau în proportiune cu trebuinta aceloru cari le reclama, şi cu starea acelui cari e datoru să le intampine.

Cînd acele cari da, sau acela cari primesce alimentele ajunge într'o stare ast'fel ca unul nu le mai poate da sau acel'alt nu mai are nevoia de ele în total sau în parte, se poate cere a fi aparatu, sau a se face reducţiune din ceea ce da.

Dacă persona cari e datore a înlesni trebuinţele vietuirii, va justifica că nu mai poate plati pensiune de întreţinere, tribunalul poate, după ce va cerceta şi se va incredinta de adeveru, sa ordone ca sa primească în locuinta sa, sa alimenteze şi sa întreţină pe acela cărui era dator a da acea pensiune.

Tribunalul va otari asemenea dacă tatăl sau mama, cari va oferi a primi sa alimenteze şi sa întreţină în casa sa pe copilul cărui este dator a da mijloace de vieţuire va pute fi scutitu de plată pensiunii în bani.

Sotii îşi datorescu unul altuia credinţa, sprijinu şi ajutor.

Bărbatul e dator protectiune femeii , femeia ascultare bărbatului.

Femeia este datore sa locuesca împreună cu bărbatul seu şi sa'l urmeze ori în ce locu va găsi el de cuviinţă sa'şi stabilesca locuinta sa; bărbatul este datoru a o primi şi a'i inlescni tot pentru vieţuirea ei, după starea şi puterea sa.

Femeia nu poate porni judecata, fără autorisatiunea bărbatului ei, chiar şi casulu cînd e comerciante publică.

Autorisatiunea bărbatului nu se cere cînd femeia va fi urmărită înaintea judecaţii, în pricine criminali sau politianesti.

Femeia avend chiar paraferna, nu o poate da, instreina, ipoteca, nu poate dobândi avere cu titlu onerosu sau gratuitu, fără concursulu bărbatului la facerea actului, sau prin deosebitu consimtiment inscrisu.

Dacă barbatulu se opune a da femeii autorisatiune de a porni judecata, tribunalul îi poate da acesta autorisatiune.

Dacă bărbatul se opune de a autorisa pe femeia ca să facă vre un act, femeia poate se chiame d'a dreptul pe barbatu înaintea tribunalelui de anteia instanţa din districtul (judeţul) domiciliului comunei, cari poate să dea sau nu autorisatiunea sa, după ce va asculta aretarile bărbatului în camera de consiliu sau va fi dovada despre chiamarea sa.

Cînd femeia căsătorită cari va ave paraferna, va face comerciu conform art. 5 din codicele de comerciu ea se va pute obliga, fără autorisatiunea bărbatului, pentru totu ce privesce negotulu seu.

Iar cînd femeia maritata, ne avend paraferna, va face comerciu, se va urma după art. 6 din codicele de comerciu.

Cînd bărbatul este cadut sub o condemnatiune criminale, chiar la casu cînd decisiunea este data în lipsa (contumace), femeia chiar în vîrsta legiuita, nu poate în timpul cat tine osenda sa pornesca judecata, nici sa contracteze de cat după autorisatiunea tribunalului, cari poate în acest casu sa dea autorisatiunea, sa fără ca sa mai fi chiamat sau ascultat pe bărbat.

Dacă bărbatul se afla sub interdictiune sau absente tribunalul poate, după apretiarea imprejurariloru, a autorisa pe femeia sau ca sa stea la judecata, sau ca sa contracteze.

Dacă bărbatul este minore, femeia trebuie să aibă autorisatiunea tribunalului sau ca sa stea la judicata, sau ca sa pota contracta.

Ori'ce autorisatiuine generale, chiar cînd este stipulată prin contractul de căsătoria, nu este valabile de catu pentru administraţiunea bunuriloru cari sînt parafernali.

Numai femeia, bărbatul, sau moştenitorii loru potu cere anularea tocmeleloru sau a porniriloru de judecată făcute fără autorisatiune.

Femeia poate face testamentul fără autorisatiunea soţului seu.

Căsătoria se desface

1) Prin mortea unui din soţi.

2) Prin despărţenia legale pronunţată.

Femeia nu poate trece în a doua căsătoria de cat după dece luni depline de la desfacerea celei d'antei căsătorie.

Bărbatul sau femeia poate cere despărţenia pentru causa de adulteriu.

căsătoritii potu, fie'cari în parte, cere desfacerea căsătoriei pentru escese, crudimi sau insulte grave ce'şi va fi facutu unul altuia.

Desfiinţarea căsătoriei se poate cere şi dobândi cînd unulu din soţi va fi osandit la munca silnica sau la reclusiune.

Consimtimentul mutuale şi staruitoru al sotiloru, espresu în chipulu prescrisu de lege, în condiţiunile şi după cercarile determinate de lege, va servi de dovada indestula ca vieta în comunu le este nesuferita şi ca, în privinta loru, este o causa peremtoria de despărţenia.

Despărţenia se poate pronunţa

În contra sotiului cari a vrajmasit vieta celui altu sotiu, sau scriind ca alţii o vrajmasescu nu i'a facutu aretare îndată.

Ori'cari ar fi natura fapteloru sau a delicteloru, cari ar provoca cerere de despărţenia pentru causa determinata, o asemenea cerere nu se poate face de cat numai la tribunalul civile al districtului, în cari sotii îşi au domiciliulu.

Dacă vre una din faptele imputate de sotiul cari cere desfacerea căsătoriei va fi de natura a da locu urmăririi criminali din partea ministerului publicu, acţiunea despărţeniei se va suspende pînă ce se va da otarirea curţii de juraţi; atunci se va pute reîncepe judicata fără a fi permisu a deduce din acea hotărîre vre o respingere sau esceptiune prejudiciabile în contra sociului cari a facutu cererea.

Ori'ce cerere de despărţenia va areta cu amanuntulu faptele; cererea se va da împreună cu dovedile, preşedintelui tribunalului, sau judicatorului ce'i va tine loculu, de către sotiulu ce cere desfacerea căsătoriei în persona, afară numai dacă va fi impiedicatu de bola, în cari casu după cererea sa şi eliberarea unui certificatu de bola a vre'unui medicu, magistratulu se va duce la domiciliul reclamantelui ca sa priimesca acolo cererea sa.

Judicatorul după ce va fi ascultatu pe reclamante, şi'i va face observaţiunile ce va socoti de trebuinta, va parafa cererea şi dovedile alăturate, şi va încheia procesu verbale pentru priimirea loru.

Acest proces verbale se va sub'scrie de judicatorul şi de reclamante, afară numai dacă nu va sci a scrie, pentru cari se va face menţiune în procesului verbale.

Judicatorulu va ordonă prin procesu verbale ca părţile să se infastiseze înaintea sa la diua şi ora ce va determina. Spre acestu sfarsitu se va tramite copia după ordonanţa sa persoanei în contra carii se cere desfacerea căsătoriei.

În diua otarita judecătorul va da amboru sotiloru, de se voru infatisa, sau reclamantelui, dacă numai singuru se va infatisa, consiliurile ce va găsi cu cale spre a savirsi impaciuirea. De nu va pute isbuti va încheia procesu verbale şi va ordonă a se comunică cererea şi dovedile ministeriului publicu şi va referi despre tote tribunalului.

După trei dile tribunalul, după referitul preşedintelui sau alu judedcatorului ce'i tine loculu şi după conclusiunile ministeriului publicu, va acorda sau va suspende permisiunea de a se face citatiuni partiloru; suspendarea nu poate trece peste doue deci de dile.

Reclamantele va cere de la tribunal a se cita după formele obişnuite pîrîtul ca să se înfăţişeze în persona în şedinţa secreta şi în terminul prescrisu de lege; se va tramite împreună cu citaţiunii părţii pirite copia după cererea de despărţenia şi după actele doveditore.

La espirarea terminului, dacă partea pirita se va infatiosa sau nu, reclamantele în persona asistat de un sfatuitoru, de va găsi de trebuinta, va espune sau va face a se espune motivele cererii sale, va infatiosa dovedile şi va spune numele martoriloru ce va fi avendu.

În materie de despartire de căsătoria părţile nu voru pute să se infatioseze prin procuratori cari sa pladeze.

Deca pîrîtul se va infatiosa în persona va pute propune observarile atatu asupra motiveloru cererii catu şi asupra acteloru ce voru fi produse de reclamante şi asupra marturiloru numiţi de reclamante. Pîrîtul va numi pe mărturii ce'şi propune a infatiosa şi asupra căror reclamantele va face şi el observaţiunile sale.

La a loru infatiosare se va întocmi proces verbale despre spusele şi observaţiunile partiloru, precum asemenea şi maturiile ce unul sau altul poate face.

Se va da citire procesului verbale personeloru infatiosate, cari se voru indatora a'lu subscrie, şi se va face într'adinsu menţiune despre semnatura loru sau de declaraţiunea ca n'au pututu, sau n'au voitu sa subscrie.

Tribunalul va soroci părţile pentru audienta publică a carii di şi ora o va defige; va ordonă a se comunică lucrările ministeriului publicu şi va numi un reportatoriu.

La diua şi ora otarita, asupra reportului judecătorului reportatorul, după ce se va asculta ministerulu publicu, tribunalul va otari mai anteu asupra neadmiterii cererii de despărţenia, de va fi fostu propusă.

Candu motivele neadmiterii se voru găsi temeinice cererea de despărţenia se va respinge; în casulu contrariu, sau de nu se va fi facutu propunere de neadmitere, cererea de despărţenia se va admite.

Îndată după admiterea cererii de despărţenia, asupra raportului judecătorului, reportatorul ascultandu'se ministeriul publicu, tribunalul va otari asupra fondului, dacă va găsi causa în stare de a fi judecata; la din contra, va admite pe reclamante a dovedi faptele pe cari'şi fondeza aretarile şi pe pîrîtul a dovedi contrariulu.

Asupra fie'cărui actu al pricinei, părţile, după reportulu judecătorului şi mai nainte de a vorbi ministerul publicu, potu propune contestaţiunile loru, mai anteiu asupra motiveloru de admitere şi apoi asupra fondului, dar în nici unu casu asistentele reclamantelui nu va fi admisu, dacă reclamantele însuşi nu se va infatisa în persona.

Îndată ce se va pronuntia otarirea cari va ordonă a se face cercetări, grefiarul tribunalului va ceti partea procesului verbale cari conţine numele marturiloru propuşi, şi pe cari părţile au cerutu a fi ascultaţi.

Părţile voru fi vestite de către preşedinte ca mai potu propune şi alţi marturi; însă ca după acesta nu voru mai pute fi priimite a mai face şi alte propuneri.

Părţile voru face propunerile loru îndată în contra aceloru marturi ce vor voi a se departa. Tribunalul va otari asupra acestoru propuneri după ce va asculta pe ministeriul publicu.

Rudele partiloru, afară de copii şi descendinti, nu potu fi resspinsi ca marturi sub cuventul de rudenia, precum asemenea nici slugile căsătoritiloru, sub cunentu ca sînt slugi; dara tribunalul va judeca şi va apretia după împrejurări depunerile rudeloru şi ale slugiloru.

Ori ce otarire cari ar admite vre o dovadă testimoniala va denumi pe marturi ce urmeza a fi ascultaţi, şi va otari diua şi ora în cari părţile sînt datore a'l adunce la tribunal.

Depunerile marturiloru se vor priimi la tribunal în şedinţa secreta de faţa cu ministeriul publicu, cu părţile sfatuitorii sau amicii loru pînă la numerul de trei din fie'cari parte.

Părţile, prin sine sau prin organul sfatuitoriloru, potu face marturiloru observaţiunile şi interpelatiunile ce vor găsi de cuviinţă, fără însă ca sa'i intrerupa în cursul depuneriloru ce au a face.

Fie'cari depunere se va face în scrisu, precum asemenea şi tote disele şi observaţiunile ce se vor face asupra aceloru depuneri.

Procesul verbale al cercetării se va ceti atatu martoriloru catu şi partiloru; şi unii şi alţii vor fi datori a'lu subscrie. Se va face menţiune despre subscrierea loru, sau despre a loru declarare că nu potu sau nu voiescu a subscrie.

După săvîrşirea celoru celoru doue cercetări sau a celei cerute de reclamante, dacă pîrîtul nu a adus marturi, tribunalul va soroci părţile pentru şedinţa publică a carii di şi ora o va determina. Va ordonă a se comunică lucrările ministeriului publicu şi va numi un reportatoru.

Ordonanţa de sorocire se va notifica paritului în terminulu ce se va otari prin acea ordonanţa.

La diua otarita pentru judecata definitivă se va da citire raportului de către judecătorul însărcinat cu el. Părţile voru pute mai la urma face prin însele tote operaţiunile ce vor socoti folositore pricinei loru. Dupe acesta ministerul publicu va lua conclusiunile sale.

Otatirea definitivă se va pronuntia din şedinţa publică.

Cînd cererea de despărţenia se va fi făcut pentru motivul de violinta, asprime, sau injurie grave, chiar după ce tote vor fi bine constatate, judecătorii au facultatea de a nu admite îndată despărţenia. În acest casu mai nainte de a otari, vor autorisa pe femeia a părăsi locuinta bărbatului seu, fără a fi datore ca sa'lu priimesca la densa, dacă ea nu va voi; şi voru condemna pe barbatu a'i plati o pensiune de întreţinere în proporţie cu midilocele sale, dacă femeia însăşi nu va ave venituri indestulatore pentru susţinerea trebuinteloru sale.

Dupe unu anu de cercetare, dacă părţile nu vor reveni la împreună vieţuire, sotulu reclamante poate face a se cita cel'laltu sotu înaintea tribunalului în terminulu prescrisu de lege pentru a asculta definitivă otarire, cari atunci va admite despărţenia.

Cînd despărţenia se va cere pentru cuventul ca unul din soţi se alfa condemnatu la osinda muncei silnice sau a reclusiunii, singurele formalităţi de observat consta: a infatisa tribunalului de prima instanţa o copia legalisata după otarirea prin cari s'a condemnat cu un certificat de la curtea de juraţi, cari să constate ca acea otarire nu poate fi atacată prin nici o cale legală.

În casu de a se face apel în contra sentinţei de admisiune, sau a judecaţii definitive date de tribunalul de prima instanţa în materia de despărţenia, causa va cerceta şi se va judeca de urgenta de către curtea apelativa.

Apelul nu se va priimi de catu dacă va fi fostu dat în cele doue luni socotite din diua din cari s'a comunicatu apelantelui otarirea data în fiinta ambor partiloru, sau în lipsa; terminulu spre a face recurs de casatiune în contra unei otarire definitive, va fi de trei luni din diua comunicatiunii otaririi.

Recursul de casatiune va suspende esecutarea otaririi.

În virtutea ori'carii otariri date în ultima instanţa, sau cari a dobendit putere de lucru judecat, şi cari va fi autorisatu despărţenia, soţul ce a dobendit'o va fi datoru a infatisa oficiarului stării civili, în terminu de doue luni copia legalisata dupe acea otarire spre a se înscrie în registrulu stării civili, în cari s'a înscris şi actul de căsătoria.

Aceste doua luni se vor socoti în privinta judecaţii de la prima instanţa spre espirarea terminului de apel; în privinta otaririloru date de curtea de apel în lipsa pîrîtului, după espirarea terminului de opositiune; şi în privinta judecaţii contradictorie în cea din urma instanţa după espirarea terminului pentru resulsul de casatiune.

Sotulu reclamante, cari va fi lăsat sa treca cele doua luni determinate de mai sus fără a împlini formalitatea prescrisă la art. 264, va perde beneficiul judecaţii ce questigase, şi nu va mai pute reîncepe acţiunea sea pentru despartrenia, de catu numai pentru o alta causa noua, în cari casu poate să se întemeieze înaintea judecaţii şi pe causele cele vechi.

Ţinerea provisoria a copiiloru va remane bărbatului în procesul de despărţenia, afară numai dacă se va otari în alt'felu de către tribunal, după cererea mamei, sau a familiei, sau a ministerului public, spre folosul copiiloru.

Femeia în procesului de despărţenia va pute părăsi domiciliulu bărbatului, în timpulu catu va tine procesul, şi cere o pensiune de întreţinere, în proportiune de mijlocele bărbatului.

Tribunalul, dacă va incuviinta acesta cerere, va otari totu o dată şi suma de bani ce bărbatul va fi dator a da femeii sale pentru întreţinere.