Applicability of judicial stamp duty exemption for moral damages: Injury to honor or reputation versus administrative refusal to respond
Rumänien (RO)
Legislator-Zusammenfassung
KI-generiertThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the Court of Appeal's decision to annul the claim for being un-stamped, thereby confirming that the defendant (the state authority) prevailed on procedural grounds. The dispute concerned a civil action filed against the government for its unjustified refusal to respond to a petitioner's memoranda, accompanied by a claim for moral damages; the lower courts found the action void because the plaintiff refused to pay the required judicial tax, asserting instead that the action was exempt. The Supreme Court held that the action did not qualify for the exemption under Article 15(f) of Law No. 146/1997, which applies only to moral damages for injury to honor, dignity, or reputation; instead, because the claim stemmed from an administrative refusal to resolve a legal request, the general provision of Article 3(m) of Law No. 146/1997 applied, requiring a stamp duty of 30,000 lei plus 10% of the claimed value (capped at 300,000 lei) for both material and moral damages.
Legislator-Regeste
KI-generiertart.1 din Legea nr.29/1990; Applicability of judicial stamp duty exemption for moral damages: Injury to honor or reputation versus administrative refusal to respond: Reclamantul a declarat recurs susţinând că acţiunea sa nu este supusă taxei de timbru în raport de dispoziţiile art.15 lit.”f” din Legea nr.146/1997.
Schlagwörter
KI-generiertZitierte Gesetzesbestimmungen
KI-generiertVerwandte Entscheide
KI-generiertVolltext
Taxă judiciară de timbru. Cazuri în care se datorează taxe pentru acţiuni prin care se solicită daune morale
Se datorează taxă judiciară de timbru în cazurile în care daunele morale se solicită pentru alte situaţii decât pentru dăunarea onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice
Decizia nr.611 din 19 februarie 2002
Reclamantul C.O. a chemat în judecată Guvernul României pentru refuzul nejustificat de a-i răspunde la memoriul depus din 30 martie 1998, înregistrat sub nr.16/3169 și la care a făcut repetate reveniri.
Prin aceeași acţiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la repararea daunelor morale suferite în cuantum de 50 milioane de lei.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr.64/2001, a anulat acţiunea reclamantului ca netimbrată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamantul deși a fost legal citat cu menţiunea de a timbra cu suma de 300.000 lei taxă judiciară de timbru și 3000 lei timbru judiciar, în ședinţa din 21 mai 2000 a precizat că nu timbrează invocând faptul că acţiunea este scutită de taxa de timbru.
Reclamantul a declarat recurs susţinând că acţiunea sa nu este supusă taxei de timbru în raport de dispoziţiile art.15 lit.”f” din Legea nr.146/1997.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa a fost investită cu o acţiune formulată în baza dispoziţiilor art.1 din Legea contenciosului administrativ nr.29/1990 solicitându-se obligarea Guvernului României să răspundă la petiţiile formulate de reclamant.
Prin aceeași acţiune, recurentul a solicitat, ca o consecinţă a refuzului de a i se răspunde, și obligarea Guvernului la 50 milioane de lei cu titlu de daune morale.
În raport de obiectul acţiunii, în mod corect instanţa de fond a stabilit că taxa de timbru datorată este cea prevăzută de dispoziţiile art.3 lit.”m” din Legea nr.146/1997, dispoziţii care reglementează timbrajul în cazul cererilor introduse de cei vătămaţi în drepturile lor prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.
Astfel, în art.3 lit.”m” alin.ultim se prevede că „cererea cu caracter patrimonial prin care se solicită repararea pagubelor suferite” se timbrează cu 30.000 lei și 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300.000 lei.
Prin această dispoziţie legală nu s-a făcut nici o diferenţiere cu privire la „pagube” suferite: daune materiale sau daune morale.
Cât privește textul de lege invocat de reclamant, respectiv art.15 lit.”f/l” din Legea nr.146/1997, acesta nu se aplică acţiunii formulate de reclamant, deoarece el vizează o altă ipoteză și anume acţiunile și cererile având ca obiect stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru „daune morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice”.
Or, obiectul acţiunii formulată de recurent îl reprezintă daune morale pentru refuzul nejustificat din partea Guvernului de a-i răspunde la petiţiile formulate, în condiţiile art.1 din Legea nr.29/1990, iar nu daune morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei.
În consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.