Continuation of activity after cessation order constitutes environmental offense only if endangering life or health under favorable subsequent law

Protecţia mediului. Continuarea activităţii după dispoziţia de încetare a acesteia. Condiţii. Lege penală mai mai favorabilă

Până la intrarea în vigoare, la 28 iunie 2002, a O.U.G. nr. 91, fapta de a desfășura o activitate după ce inspectoratul de protecţie a mediului a dispus încetarea acesteia constituia, necondiţionat, infracţiune potrivit art. 85 pct. 3 lit. p) raportat la art. 80 lit. c) din Legea nr. 137/1995.

În urma modificării textului prin ordonanţa menţionată, fapta constituie infracţiune dacă a fost de natură să pună în pericol viaţa sau sănătatea umană, animală sau vegetală.

Noua reglementare, intervenită înainte de judecarea definitivă a cauzei fiind mai favorabilă, fapta săvârșită sub legea veche nu se pedepsește dacă nu este de natură să producă urmările prevăzute în legea nouă, lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

Secţia penală, decizia nr. 3417 din 4 august 2003

Prin sentinţa penală nr. 1113 din 8 mai 2002 a Judecătoriei Focșani, inculpatul B.T. a fost condamnat pentru săvârșirea infracţiunii la protecţia mediului prevăzută în art. 85 pct. 3 lit. p) raportat la art.80 lit. c) din Legea nr. 137/1995.

Instanţa a reţinut că, deși inspectoratul de protecţie a mediului, prin adresa din 20 februarie 2001, a interzis inculpatului să desfășoare activitatea de morărit, el a continuat această activitate.

Tribunalul Vrancea, prin decizia penală nr. 676 din 20 septembrie 2002, a admis apelul declarat de inculpat și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. (b1) C. proc. pen. raportate la art. 181 C. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea dedusă judecăţii, aplicându-i o amendă de 700.000 de lei, ca sancţiune administrativă.

Curtea de Apel Galaţi, prin decizia penală nr.1108 din 16 decembrie 2002, a admis recursul procurorului, a casat decizia tribunalului și a menţinut sentinţa pronunţată de judecătorie.

Împotriva acestor hotărâri, s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că inculpatul trebuia achitat pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 85 pct. 3 lit. p) din Legea nr.137/1995, în redactarea aflată în vigoare la data săvârșirii faptei, constituia infracţiune continuarea activităţii după ce s-a dispus încetarea acesteia.

Prin O.U.G. nr. 91 din 20 iunie 2002, publicată în M. Of. din 28 iunie 2002, prevederile art. 85 pct. 3 lit. p) din Legea nr.137/1995, care a devenit art. 85 lit. t), au fost modificate în sensul că fapta de a continua activitatea după ce s-a dispus încetarea acesteia constituie infracţiune dacă a fost de natură să pună în pericol viaţa sau sănătatea umană, animală ori vegetală.

Această modificare a legii a intervenit în cursul judecării cauzei în apel, instanţele de control judiciar având obligaţia aplicării legii penale mai favorabile, în condiţiile în care prin noua lege s-a prevăzut condiţia ca fapta să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală ori vegetală.

Probele administrate în cauză confirmă că deși activitatea de morărit desfășurată de inculpat fusese interzisă de inspectoratul de protecţie a mediului, întrucât zgomotul produs depășea limita maximă admisă, inculpatul a continuat această activitate.

Din adresa Institutului de Cercetare și Inginerie a Mediului rezultă că activitatea de morărit desfășurată de inculpat depășea cu 3,4 d B (A) limita maximă admisă, dar aceasta nu constituie un pericol pentru viaţa sau sănătatea umană, animală ori vegetală.

În raport cu cele menţionate, recursul în anulare a fost admis, s-au casat hotărârile atacate și s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.