Prosecution's annulment appeal admitted; acquittals quashed, proceedings terminated after defendants vacated apartment.
Rumänien (RO)
Legislator-Zusammenfassung
KI-generiertThe High Court of Cassation and Justice admitted the prosecution’s appeal in annulment, overturned the lower courts’ acquittals, and—because the defendants had voluntarily vacated the apartment before the final ruling—ordered the criminal proceedings against them terminated under art. 3(2) of Decree-Law No. 24/1990, which provides for such cessation if the dwelling is released during the trial. The case concerned the defendants’ occupation in 1991 of a state-owned apartment without a lease or allocation, prosecuted as an offense under art. 1 of Decree-Law No. 24/1990; the lower courts had acquitted them, reasoning that the decree was a temporary measure enacted by a provisional revolutionary body and thus invalid under constitutional requirements for organic laws. Rejecting that view, the Court held that the decree is not a temporary law because neither its text nor the nature of the underlying situation (unauthorized occupation of housing) limits its application in time, and it remains in force; consequently, the defendants’ act satisfied the offense’s elements, and the acquittals were erroneous, though the subsequent voluntary release mandated termination of the proceedings.
Legislator-Regeste
KI-generiertart. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen, Art. 3 alin. (2) teza I din Decretul–lege nr. 24/1990; Prosecution's annulment appeal admitted; acquittals quashed, proceedings terminated after defendants vacated apartment: 3(2) of Decree-Law No. 24/1990, which provides for such cessation if the dwelling is released during the trial. The case concerned the defendants’ occupation in 1991 of a state-owned apartment without a lease or allocation, prosecuted as an offense under art. 1 of Decree-Law No. 24/1990; the lower courts had acquitted them, reasoning that the decree was a temporary measure enacted by a provisional revolutionary body and thus invalid under constitutional requirements for organic laws. Rejecting that view, the Court held that the decree is not a temporary law because neither its text nor the nature of the underlying situation (unauthorized occupation of housing) limits its application in time, and it remains in force; consequently, the defendants’ act satisfied the offense’s elements, and the acquittals were erroneous, though the subsequent voluntary release mandated termination of the proceedings.
Schlagwörter
KI-generiertZitierte Gesetzesbestimmungen
KI-generiertZitierte Rechtsprechung
KI-generiertVerwandte Entscheide
KI-generiertZentrale Rechtsfragen, extrahiert von Legislator
KI-generiertGrounds for terminating the criminal proceedings because the defendants voluntarily vacated the apartment during the proceedings.
Volltext
Lege temporară. Decretul-lege nr. 24/1990. Condiţii
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Legea penală și limitele ei de aplicare. Aplicarea legii penale în timp
Indice alfabetic: Drept penal
- aplicarea legii penale în timp
- legea temporară
C. pen., art. 10, art. 16
Legea temporară are acest caracter numai dacă limitarea ei în timp rezultă, fără echivoc, din însuși textul ei, prevăzându-se data ieșirii din vigoare, sau dacă aplicarea este limitată prin natura situaţiei temporare care a impus-o.
Întrucât ocuparea abuzivă, fără repartiţie și contract de închiriere a unor locuinţe din fondul locativ de stat, constituie o faptă a cărei săvârșire nu se limitează la o perioadă de timp depășită, Decretul-lege nr. 24/2990 nu are caracterul unei legi temporare, fiind în vigoare și în prezent.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 300 din 14 ianuarie 2005
În același sens decizia nr. 2238/1993, publicată
Prin sentinţa penală nr. 1397 din 25 iunie 2001, Judecătoria Târgu Mureș a achitat pe inculpaţii N.N. și J.K. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută în art. 1 din Decretul nr. 24/1990.
Instanţa a reţinut că, în cursul anului 1991, inculpaţii au ocupat o locuinţă în imobilul aparţinând părţii vătămate S.C. „L.” S.A. Târgu Mureș, fără a încheia contract de închiriere.
Prima instanţă a motivat achitarea cu aceea că Decretul nr. 24/1990 a fost adoptat de un organ revoluţionar (C.F.S.N.), cu funcţionare provizorie, actul normativ având, deci, tot un caracter provizoriu, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 72 pct. 3 lit. f) din Constituţie, potrivit cărora infracţiunile, pedepsele și regimul executării acestora pot fi reglementate numai prin legi organice.
Cum inculpaţii au ocupat imobilul în cursul anului 1991, fără să încheie contract de închiriere, moment în care decretul sus menţionat nu mai era în vigoare, instanţa a conchis că nu au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Prin decizia penală nr. 917 din 27 decembrie 2001, Tribunalul Mureș a respins apelul procurorului, iar prin decizia penală nr. 363 din 3 iulie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins recursul acestuia.
Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.
Potrivit art. 1 din Decretul-lege nr. 24 din 14 ianuarie 1990, ocuparea unei locuinţe din fondul locativ de stat înainte de încheierea contractului de închiriere constituie infracţiune și se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani, iar conform art. 3 alin. (2), dacă persoanele prevăzute la alin. (1) eliberează locuinţa din proprie iniţiativă, în timpul procesului penal, urmărirea sau judecata încetează, iar dacă eliberarea s-a făcut după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedeapsa nu se mai execută.
Este de observat că din expunerea de motive, cât și din conţinutul actului normativ menţionat nu rezultă că ar avea caracter temporar. Împrejurarea că prin decretul-lege nu s-a stabilit un moment al încetării aplicării sale exclude concluzia că acesta este lăsat la aprecierea organelor judiciare.
Scoaterea din vigoare a unei legi se face fie prin abrogare expresă sau tacită, fie prin ajungerea la termen a legilor temporare sau încetarea condiţiilor care au determinat adoptarea unor legi excepţionale, în cauză nefiind incident nici una dintre aceste situaţii.
Așadar, instanţele aveau temeiuri să constate că fapta dedusă judecăţii întrunește elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990, și în consecinţă, în mod greșit au dispus achitarea inculpaţilor.
Cum până la soluţionarea recursului în anulare partea civilă S.C. „L.” S.A. Târgu Mureș a comunicat instanţei că inculpaţii au eliberat locuinţa ocupată abuziv, aceasta fiind repartizată altei persoane, în temeiul art. 3 alin. (2) teza I din Decretul–lege nr. 24/1990 s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor.