Incrimination for aggravated rape with minor victim: sufficiency of corroborated evidence over retractions by relatives

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 248 din 16 iulie 2002, Tribunalul Satu Mare a condamnat pe inculpatul L.V. la 10 ani închisoare și interzicerea pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) și alin. (3) teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că inculpatul a întreținut raporturi sexuale prin constrângere, în mod repetat, cu fiica sa minoră L.K.E.

Susținând că nu a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, inculpatul L.V. a declarat apel, solicitând desființarea hotărârii primei instanțe și modificarea sentinței atacate în sensul achitării sale.

Curtea de Apel Oradea, secția penală, prin decizia nr. 214/A din 24 octombrie 2002, a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a apreciat că vinovăția inculpatului a fost corect reținută, în raport de probatoriul administrat în cauză, în ciuda negării de către acesta și a revenirii ulterioare a unora dintre martorii audiați pe parcursul urmăririi penale sau în fața instanței.

S-a mai reținut că probele de la dosar confirmă comportamentul deviat al inculpatului în raport cu rudele sale de sex feminin.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând achitarea, întrucât nu a comis fapta reținută în sarcina sa.

Recursul declarat este nefondat.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) și alin. (3) teza I C. pen.

Starea de fapt reținută în rechizitoriul parchetului a fost confirmată prin declarațiile martorilor B.N., V.M., M.V., S.L., V.S.N. și plângerea părții vătămate, pe care acesta o susține.

Recurentul, pentru a-și proba pretinsa nevinovăție, a solicitat, atât în apel, cât și în recurs, ca instanță de control judiciar, să aibă în vedere dispozițiile martorelor D.E. și L.E., care au revenit asupra declarațiilor inițiale.

Instanțele au înlăturat, motivat, aceste declarații, arătând că sunt părtinitoare, dat fiind gradul de rudenie al martorelor cu inculpatul, respectiv soră și nepoată. Mai mult, nici nu au fost dovedite susținerile privind faptul că minora parte vătămată, a întreținut relații sexuale cu martorii M.V. și S.L.

Examinând probatoriul administrat în cauză se constată că s-au luat în considerare acele declarații ce se coroborau cu fapte și împrejurări ce rezultau din ansamblul probator al cauzei. Totodată, au fost înlăturate declarațiile ce nu satisfăceau această condiție, apreciindu-se că obiectivitatea martorelor este afectată de relația de rudenie cu inculpatul.

Așadar vinovăția inculpatului corect a fost reținută pe baza probelor administrate, probe care infirmă susținerea acestuia că nu a săvârșit fapta și astfel se impune achitarea sa conform art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Examinând cauza și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu de instanță.

În consecință, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 5 noiembrie 2001, la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., recurentul va fi obligat potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat din care, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.V. împotriva deciziei penale nr. 214/A din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 5 noiembrie 2001 la zi.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2003.