Complaint against refusal to prosecute prosecutor dismissed; complaint upheld and judicial costs imposed on appellant

Asupra plângerii de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele :

Petentul C.A. deținut în Penitenciarul Jilava a formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluției nr. 410/P/2011 din 3 mai 2011 prin care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) din același cod, neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror S.V. procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2481, art. 264 și art. 26 raportat la art. 189 C. proc. pen.

Petentul nu și-a motivat plângerea.

Înalta Curte a dispus atașarea dosarului nr. 410/P/2011 din 3 mai 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, și a lucrării nr. 1327/II/2/2011 al aceluiași parchet.

Verificând rezoluția conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. pe baza actelor și materialului de la dosar Înalta Curte constată că plângerea este nefondată.

Petentul s-a adresat cu plângere penală la 5 februarie 2010 împotriva magistratului procuror S.V. procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamând săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 248l, art. 264 și art. 26 raportat la art. 189 C. proc. pen.

A susținut că este nemulțumit de modul în care magistratul procuror a soluționat dosarul nr. 820/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, având obiect plângere penală formulată împotriva membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.

În plângere a mai arătat că procurorul reclamat în mod intenționat i-a favorizat pe magistrații Tribunalului București care au emis și adus la îndeplinire mandatul de executare a pedepsei închisorii de 9 ani la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1589/2007 a Tribunalului București.

În urma actelor premergătoare procurorul a reținut și motivat că prin soluția adoptată în dosarul nr. 820/P/2009, magistratul reclamat a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător V.V.A. președintele de la acea dată a al Consiliului Superior al Magistraturii cu referire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248l, art. 264 și art. 26 raportat la art. 189 C. proc. pen.

La adoptarea soluției s-a avut în vedere că nu există indicii și probe din care să rezulte că V.V.A. a săvârșit infracțiunile arătate în plângere.

Cum motivele invocate în plângerea împotriva magistratului procuror S.V. nu constituie premise ale comiterii vreunei infracțiuni în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către magistratul reclamat s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Plângerea formulată potrivit art. 278 C. proc. pen. împotriva acestei soluții, la 30 mai 2011 a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 1327/II/2/2011 din 6 iunie 2011 de către procurorul șef al Secției urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Plângerea formulată de petent împotriva rezoluției conform art. 278l C. proc. pen. este nefondată.

Corect a fost menținută soluția de neîncepere a urmăririi penale cu motivarea că magistratul procuror, reclamat, nu a făcut decât să își exercite atribuțiile de serviciu în limitele competențelor stabilite de lege, iar răspunderea juridică a acestuia ar putea fi atrasă doar în situația în care s-ar dovedi că a acționat cu rea-credință ori din culpă gravă.

Petentul nemulțumit de soluția adoptată de magistratul reclamat avea la îndemână plângerea împotriva actelor procurorului reglementată în art. 278 C. proc. pen.

Mai mult, în măsura în care și soluționarea unei astfel de plângeri l-ar fi nemulțumit avea dreptul să se adreseze judecătorului cu plângere conform art. 2781 C. proc. pen.

Numai dacă în urma exercitării controlului cu privire la soluția adoptată, instanța ar fi desființat soluția ca nelegală și netemeinică, petentul putea să se adreseze cu plângere penală. O astfel de plângere este însă condiționată de constatarea relei-credințe sau a culpei grave în adoptarea soluției ceea ce nu s-a dovedit în cauză.

Așa fiind, Înalta Curte reține că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică și urmează a fi menținută, iar plângerea formulată de petentul C.A. urmează a fi respinsă în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.A. împotriva rezoluției nr. 410/P/2011 din 3 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 25 octombrie 2011.