Criminal liability of prosecutors for issuance of non-starting of criminal proceedings resolution: no abuse of function or false statements in official documents absent proof of bad faith or grave negligence, despite subsequent judicial infirmation for insufficient evidence

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 174/F din 10 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul Z.M. împotriva Rezoluției din 27 aprilie 2010 dată în Dosarul nr. 625/II/2/2010, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Verificând rezoluția atacată, conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., curtea a motivat că nu există indicii de săvârșire a infracțiunilor prev. de art. 2481 C. pen., art. 249 C. pen. și art. 264 C. pen., întrucât soluțiile pronunțate de procuror sunt supuse controlului judecătoresc ceea ce în speță s-a realizat iar infirmarea acestora nu înseamnă, în lipsa unor dovezi certe și indubitabile, că magistrații procurori au săvârșit în soluționarea cauzei, fapte de natură penală, cu atât mai mult cu cât prin Sentința penală nr. 148 din 15 decembrie 2009 a Judecătoriei Bolintin Vale plângerea a fost trimisă la procuror pentru completarea probatoriului.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul Z.M. care reiterând susținerile din plângere și în fața instanței de fond, a arătat că este convins că magistratele procuror A.C.A. și T.E. sunt vinovate și prin necercetarea distrugerilor provocate de S.D.M. l-au favorizat pe acesta.

Recursul este nefondat.

Prin rezoluția din 19 august 2008 dată în Dosarul nr. 700/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. pen. - magistratul procuror T.E. a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numitul S.M. pentru infracțiunea prev. de art. 220 C. pen. În motivarea soluției a arătat că prin plângerile din 5 iunie 2008 și 16 iulie 2008, partea vătămată Z.V. a sesizat că numitul S.M. i-a ocupat în mod abuziv suprafața de 5000 mp teren. Din actele premergătoare a rezultat că între cei doi a existat o înțelegere, începând din anul 2003 prin care au făcut un schimb de terenuri. Având în vedere declarația lui Z.V. care a arătat că a făcut sesizarea deoarece S.M. nu s-a prezentat la notariat pentru perfectarea actului prin care să fie consfințit schimbul de terenuri, procurorul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, prev. și ped. de art. 220 C. pen.

Plângerea formulată împotriva soluției, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respins de magistratul procuror C.A. - prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, prin Rezoluția nr. 151/II/2/2008.

Nemulțumit și de această soluție, petentul s-a adresat conform art. 2781 C. proc. pen. cu plângere la judecător.

Prin Sentința penală nr. 148 din 15 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, a fost admisă plângerea și în baza art. 2781 alin. (8) lit. b), cauza a fost trimisă, în vedere începerii urmăririi penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale.

Prin hotărâre s-a dispus administrarea unor probe, audierea cotitularului dreptului de proprietate a terenului (P.S.), verificări asupra modului de folosire a terenului de către S.M., situația judiciară a terenului, etc.

Rezultă din cele de mai sus, așa cum a reținut și prima instanță că soluțiile adoptate de cei doi procurori au fost supuse controlului judecătoresc de legalitate.

Infirmarea prin hotărâre a acestor soluții nu este de natură să atragă răspunderea penală a autorilor deoarece nu a fost stabilită o vină în soluționarea plângerilor, instanța de judecată a cerut completarea cercetărilor indicând motivele pentru care a fost adoptată soluția de trimitere.

Nemulțumirea petiționarului care și prin motivele de recurs a arătat că are convingerea că intimatele prin refuzul de a-i lua în considerare acuzațiile l-au favorizat pe S.M., nu este completată de dovezi că intimatele cu rea-credință s-au gravă neglijență au adoptat soluții care i-au cauzat un prejudiciu.

Așa fiind, în mod corect, prima instanță a constatat și motivat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală, menținută Rezoluția nr. 205/P/2010 din 2 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Recursul urmează a fi respins ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul Z.M. împotriva Sentinței penale nr. 174/F din 10 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12 octombrie 2010.

Procesat de GGC - NN