Legislator Rechtsprechung & Gesetzgebung
Decizia nr. 285/2003 KI-generiert

Administrative lawsuit for failure to respond to corruption complaint fails due to lack of legally recognized right and agency's lack of competence.

Geschäftsnummer Decizia nr. 285/2003
Gericht / Behörde
Rechtsordnung Rumänien (RO)
Entscheiddatum
Ausgang Abgewiesen (Dismissed)

Legislator-Zusammenfassung

KI-generiert

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, upholding the lower court's decision to reject the administrative action and thereby siding with the public authority. The case involved a citizen who sued the Prime Minister’s Control Body to compel a response to complaints alleging corruption, challenging the authority's alleged failure to address the reports. The court held that the action failed under Article 1 of the Law on Administrative Contentious Proceedings because the plaintiff did not demonstrate a violation of a legally recognized right; the court reasoned that when an administrative body lacks the legal competence to resolve a specific request, its refusal is justified, and the fact that a written response explaining the correct legal procedure existed—even if filed in a separate case—did not constitute an unjustified refusal actionable in court.

Legislator-Regeste

KI-generiert

art. 304 C. proc. civ, art. 1 din Legea nr. 29/1990; Administrative lawsuit for failure to respond to corruption complaint fails due to lack of legally recognized right and agency's lack of competence: Examinând recursul prin incidența motivelor invocate și dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.

Schlagwörter

KI-generiert
Verwaltungsbeschwerde Staatsorgane Missbrauch der Dienstgewalt Demonstrationsrecht Streitiges Verfahren Justizminister

Zitierte Gesetzesbestimmungen

KI-generiert
art. 304 C. proc. civ
Examinând recursul prin incidența motivelor invocate și dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
art. 1 din Legea nr. 29/1990
Împrejurarea că răspunsul prin conținutul lui, nu îl satisface pe reclamant, chiar dacă se află în altă cauză, nu constituie o vătămare a vreunui drept recunoscut de lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
KI-generiert

Fragen Sie sich, wie dieser Entscheid auf Ihren Fall anwendbar ist?

Prüfen Sie diesen Entscheid zusammen mit Bundesrecht, kantonalen Erlassen, Kommentaren und Folgeentscheiden in Legislator AI.

Fall in Legislator öffnen →

Volltext

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 366 din 27 februarie 2002, reclamantul T.V. a chemat în judecată Guvernul României – Corpul de Control al Primului Ministru, solicitând ca în contradictoriu cu acesta. să se pronunțe o hotărâre prin care să fie obligat să îi răspundă la memoriul nr. 17/11028 din 30 octombrie 2001 și nr. 17/1434 din 7 februarie 2002.

În motivarea acțiunii, reclamantul suține că a sesizat pârâtul cu un caz grav de corupție, că deși s-a efectuat un control la Primăria municipiului București, sesizările sale au rămas fără răspuns.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 279 din 18 martie 2002, a respins acțiunea, în esență constatând că nu sunt întrunite cerințele art. 1 din Legea contenciosului administrativ, reclamantul putând să formuleze plângere penală direct la parchetul competent, că reclamantul a primit și răspuns scris, în care îi erau indicate demersurile legale ce trebuiesc întreprinse.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs, criticând soluția, în sensul că motivarea este făcută nu pe probele din dosarul nr. 366/2002, și a avut în vedere probele, înscrisurile, depuse în dosarul nr. 365/2002, că se reține greșit că pârâtul nu are competența să se implice în verificarea actelor de corupție, ce le pretinde reclamantul a fi săvârșite.

Examinând recursul prin incidența motivelor invocate și dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.

Așa cum precizează chiar recurentul-reclamant, există unele răspunsuri ce vizează procedura de urmat în cazul sesizărilor sale, dar sunt depuse într-o altă cauză.

Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ, persoana fizică sau juridică dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative, de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Dacă o persoană s-a adresat unui organ administrativ care nu are competența legală de rezolvare a cererii, refuzul rezolvării este justificat. Împrejurarea că răspunsul prin conținutul lui, nu îl satisface pe reclamant, chiar dacă se află în altă cauză, nu constituie o vătămare a vreunui drept recunoscut de lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Așa fiind, în mod legal instanța de fond a reținut că reclamantul-recurent nu a făcut dovada vreunui drept încălcat, motiv pentru care Curtea va constata recursul, ca nefondat, în care sens îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.V., împotriva sentinței civile nr. 279 din 18 martie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.