Legislator Rechtsprechung & Gesetzgebung
Decizia nr. 1222/2006 KI-generiert

Surviving spouse upheld in recognition of ethnic persecution period under pension law

Geschäftsnummer Decizia nr. 1222/2006
Gericht / Behörde
Rechtsordnung Rumänien (RO)
Entscheiddatum
Ausgang Abgewiesen (Dismissed)

Legislator-Zusammenfassung

KI-generiert

The court dismissed the appeal by the county pension fund and upheld the lower court’s ruling in favor of the claimant and surviving spouse, ordering the pension fund to recognize the claimant’s period of ethnic persecution (19 April 1944 – 6 March 1945) and to grant the surviving spouse the rights under Law No. 189/2000. The dispute arose from the pension fund’s refusal to award those rights, arguing that the claimant failed to prove that his parents were displaced during the statutory period. The court held that under Art. 1(c) of Government Ordinance No. 105/1999, compensatory rights apply to all Romanian citizens who suffered ethnic persecution—whether by refuge, expulsion, or internal displacement—without distinction, and that children born during their parents’ refuge implicitly share that persecuted status, so the claimant’s birth on 19 April 1944 during his parents’ displacement sufficed.

Legislator-Regeste

KI-generiert

art. 3041 C. proc. civ; Surviving spouse upheld in recognition of ethnic persecution period under pension law: Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Schlagwörter

KI-generiert
ethnische Verfolgung überlebender Ehegatte Ruhegehaltsansprüche Beweislast familienrechtliche Verhältnisse Pensionsfonds

Zitierte Gesetzesbestimmungen

KI-generiert
KI-generiert

Fragen Sie sich, wie dieser Entscheid auf Ihren Fall anwendbar ist?

Prüfen Sie diesen Entscheid zusammen mit Bundesrecht, kantonalen Erlassen, Kommentaren und Folgeentscheiden in Legislator AI.

Fall in Legislator öffnen →

Volltext

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă inițial de reclamantul T.G. și continuată de soția supraviețuitoare, T.E., înregistrată la 28 aprilie 2005, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Ilfov, anularea hotărârii nr. 3095 din 11 martie 2005, emisă de aceasta și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, care atestă faptul că acesta s-a născut în perioada în care părinții săi au fost strămutați din Bulgaria, în România.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 1490 din 19 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, formulată de T.G. și continuată de soția supraviețuitoare, T.E., a anulat hotărârea nr. 3095 din 11 martie 2005, emisă de pârâtă, a obligat-o să emită altă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, perioada de persecuție etnică, începând cu 19 aprilie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde soției supraviețuitoare, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe motiv că reclamanții nu au făcut dovada strămutării părinților defunctului pe perioada prevăzută de lege.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta, începând cu data nașterii sale, 19 aprilie 1944, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței civile nr. 1490 din 19 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2006.