Legislator Rechtsprechung & Gesetzgebung
Decizia nr. 5443/2005 KI-generiert

Persecution benefits for ethnic displacement: entitlement to retroactive pension rights under Law 189/2000 for wartime relocation

Geschäftsnummer Decizia nr. 5443/2005
Gericht / Behörde
Rechtsordnung Rumänien (RO)
Entscheiddatum
Ausgang Abgewiesen (Dismissed)

Legislator-Zusammenfassung

KI-generiert

The Supreme Court rejected the appeal of the Pension House, upholding the lower court’s decision to annul the administrative decision and order the recognition of the claimant's rights from 1 December 2003, thereby allowing the individual to prevail. The dispute centered on a challenge to an administrative decision denying benefits for persons persecuted on ethnic grounds under Government Ordinance No. 105/1999, as amended by Law No. 189/2000, where the claimant alleged displacement from their domicile due to wartime conditions between October 1943 and March 1945. The court found the appeal unfounded based on testimony confirming the claimant's relocation and the correct application of Article 1(1)(c) of Law No. 189/2000 and Article 5 of Law No. 29/1990, which established the entitlement to benefits starting from the date of the initial application in 2003.

Legislator-Regeste

KI-generiert

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 3041 C. proc. civ; Persecution benefits for ethnic displacement: entitlement to retroactive pension rights under Law 189/2000 for wartime relocation: În motivarea soluției s-a reținut că strămutarea petentului din localitatea de domiciliu s-a produs ca urmare a refugiului familiei sale, determinat de condițiile socio-istorice și de evenimentele din acea perioadă, acesta îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Schlagwörter

KI-generiert
ethnische Verfolgung Leistungsanspruch erworbener Anspruch Flüchtlingsrechte Anfechtung von Verwaltungsverfügungen Aufenthaltsrecht

Zitierte Gesetzesbestimmungen

KI-generiert
art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000
11871/11280 din 19 aprilie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
art. 3041 C. proc. civ
Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs invocate, precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
KI-generiert

Fragen Sie sich, wie dieser Entscheid auf Ihren Fall anwendbar ist?

Prüfen Sie diesen Entscheid zusammen mit Bundesrecht, kantonalen Erlassen, Kommentaren und Folgeentscheiden in Legislator AI.

Fall in Legislator öffnen →

Volltext

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1325/2004, reclamantul C.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 11871/11280 din 19 aprilie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1686 din 9 septembrie 2004, fiind admisă cererea reclamantului, anulată hotărârea contestată și obligată pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1943 - martie 1945, începând cu data de 19 mai 2004.

Recursul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta Casa de Pensii a municipiului București a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 8572 din 29 noiembrie 2004. S-a dispus casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, reținându-se faptul că probele administrate de reclamant au fost contradictorii, neconcludente, incomplete, fiind necesară completarea probatoriului cu acte și/sau martori.

Judecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 827 din 27 aprilie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București. A anulat hotărârea nr. 11871/11280 din 19 aprilie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2003.

În motivarea soluției s-a reținut că strămutarea petentului din localitatea de domiciliu s-a produs ca urmare a refugiului familiei sale, determinat de condițiile socio-istorice și de evenimentele din acea perioadă, acesta îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că reclamantul nu a depus la Comisia de specialitate, dovada pretențiilor sale, iar înscrisurile depuse de reclamant, în instanță, nu-l îndreptățeau pe acesta să primească drepturile solicitate, cu data de 1 decembrie 2003.

Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs invocate, precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul C.P. s-a născut la data de 17 iunie 1930, în comuna Vama, județul Satu Mare și a fost adus la București, unde mama sa se afla în refugiu, de către fratele său, I., în luna octombrie 1943 (declarația reclamantului, declarațiile martorilor R.F., U.O. și R.D.), reclamantul stabilindu-se definitiv în București.

Se reține că cererea petentului, înregistrată la Comisia de specialitate a pârâtei, la 5 noiembrie 2003, a fost formulată în condițiile Legii nr. 29/1990, cu respectarea prevederilor art. 5 din lege, calitatea sa de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, fiind corect stabilită, începând cu data de 1 decembrie 2003.

Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanță, persoana, cetățean român, care, în perioada arătată, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 827 din 27 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2005.