Notary’s appeal inadmissible; registration refusal stands for lack of mandate.
Legislator-Zusammenfassung
KI-generiertThe high court dismissed the appeal as inadmissible, ruling that the notary who filed it lacked procedural standing to represent the petitioner without a mandate; the lower court decisions (rejecting the application to register ownership and a life habitation right in the land registry and dismissing the appeal) therefore remain in force. The underlying dispute involved a challenge to the land registry office’s refusal to register a property right in a building acquired by a sale-and-maintenance contract, on the ground that no construction permit existed (mandatory since 1958) and that the applicant lacked the documents required under Article 22 of Law No. 7/1996. The decisive legal basis was procedural: the appeal was declared inadmissible because it was initiated by a notary without legal authorization to represent the petitioner, contrary to the requirements for valid representation, with the court not reaching the substantive merits of the registration claim.
Legislator-Regeste
KI-generiertart. 22 din Legea nr. 7/1996, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996; Notary’s appeal inadmissible; registration refusal stands for lack of mandate: În motivarea apelului s-a arătat că prin încheierea pronunțată Biroul de Carte Funciară nu s-au respectat dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 și art. 11 alin. (1) lit. c) din aceeași lege. Prin aceste texte legiuitorul a înțeles să dea efecte juridice posesiei exercitate sub nume de proprietar chiar în cazul în care posesorul nu are titlul de proprietate.
Schlagwörter
KI-generiertZitierte Gesetzesbestimmungen
KI-generiertVerwandte Entscheide
KI-generiertVolltext
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 9952 la data de 18 iunie 2003 la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Constanța, petentul M.I., prin Biroul Notarului Public S.M., a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului construcție din comuna Corbu și a dreptului de habitație viageră în favoarea numiților M.Ș. și M.
Biroul de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Constanța prin încheierea nr. 9952/2003, a respins cererea formulată de M.I. pentru intabularea dreptului de proprietate asupra construcției și a dreptului de habitație viageră în favoarea lui M.Ș. și M. cu notarea respingerii în partea C III a C.F. nr. 262.
S-a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 3141/2002 a B.N.P. S.M., M.I. a dobândit de la M.Ș., V.S., I.G. imobilul alcătuit din teren în suprafață de 700 mp și o construcție compusă din 3 camere și dependințe situată în comuna Corbu.
Biroul de Carte Funciară a motivat că locuința a fost ridicată în 1969, iar autorizația de construcție era obligatorie din 1958. În aceste condiții dreptul asupra construcției nu putea fi înstrăinat.
Dispozițiile art. 22 din Legea nr. 7/1996 sunt imperative, iar în speța de față s-a apreciat că aceste condiții prevăzute de lege nu sunt îndeplinite.
B.N.P. S.M. a declarat apel împotriva încheierii nr. 9952/2003 a Biroului de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Constanța.
În motivarea apelului s-a arătat că prin încheierea pronunțată Biroul de Carte Funciară nu s-au respectat dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 și art. 11 alin. (1) lit. c) din aceeași lege. Prin aceste texte legiuitorul a înțeles să dea efecte juridice posesiei exercitate sub nume de proprietar chiar în cazul în care posesorul nu are titlul de proprietate.
Ultima transmitere s-a efectuat prin act autentic, ce îndeplinește cerințele legii și atâta timp cât nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă care să-l desființeze, nu putea fi anulat într-o procedură necontencioasă.
Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 151/C din 5 noiembrie 2003 a respins apelul, reținând, în esență, că M.I. nu are nici unul din actele prevăzute de art. 22 din Legea nr. 7/1996, că pentru această construcție nu există autorizație așa cum prevede legea, că nu există nici o hotărâre judecătorească de constatare a dreptului de proprietate asupra construcției ca efect al accesiunii ori uzucapiunii.
În contra deciziei pronunțate de instanța de apel, petentul prin notar public M.S. a declarat în termen legal recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
Curtea a constatat că declarația de recurs formulată de petent prin notar public poartă numai semnătura notarului, acesta nefiind mandatat legal să reprezinte interesele recurentului M.I.
Prin încheierea din 9 decembrie 2004, Curtea a pus în vedere recurentului să depună mandatul dat notarului, acesta neconformându-se dispozițiilor luate de instanță până la data pronunțării dosarului.
Față de cele de mai sus urmează ca recursul să fie respins ca inadmisibil, fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de S.M. pentru petentul M.I. împotriva deciziei civile nr. 151/C din 5 noiembrie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19 mai 2005.